Produsul tradițional este acel preparat alimentar românesc obținut cu materii prime locale, după o rețetă tradițională, prin procedeu și proces tehnologic specifice, care se diferențiază foarte clar de alte mărfuri alimentare din aceeași categorie. Conceptul de produs tradițional se referă doar la preparatele culinare realizate după rețeta bunicii și care nu rezistă mult pe raft. Așa se justifică și prețul mai mare al acestor mărfuri alimentare.
După anul 2014, când s-a modificat legislația, numărul produselor tradiționale a scăzut foarte mult. Semn că noile reglementări sunt drastice, ele fiind în favoarea calității produsului, a protecției și interesului consumatorilor.
După noile reguli, sunt 3 agenți economici nemțeni care au 23 de produse tradiționale atestate. Doi operatori activează în domeniul conservelor de legume și fructe, cu 19 produse atestate, iar unul lucrează în sectorul lactatelor, cu 4 produse tradiționale atestate.
*Atestarea produselor tradiționale continuă
Produsul tradițional nu trebuie să aibă în compoziție aditivi alimentari, materia primă trebuie să fie locală și nu din import. Procesul tehnologic și modul de procesare al produselor trebuie să aibă o caracteristică tradițională, iar rețeta trebuie să fie transmisă de generații și trebuie să fie autentificată în scris! Produsul tradițional poate fi fabricat doar în cantități limitate și, în plus, acesta trebuie să respecte și alte condiții, la fel de stricte.
Primul pas pentru obținerea atestării de produs tradițional îl reprezintă interesul producătorului pentru o afacere de acest gen. După asta el trebuie să prezinte mai multe documente pentru a obține recunoașterea sa ca operator în domeniul produselor tradiționale. La Direcția Județeană pentru Agricultură Neamț depune Caietul de sarcini. Responsabilul din domeniul industriei alimentare de acolo merge la fața locului să verifice dacă ce este scris în Caietul de sarcini corespunde cu ceea ce se află la locul de obținere a produselor tradiționale. După asta, în baza unui proces verbal, Caietul de sarcini și toată documentația operatorului respectiv se trimit la Ministerul Agriculturii pentru a obține atestatul de produs tradițional și logo.
Atestatul de produs tradițional are termen nelimitat, dar poate fi retras dacă există plângeri care să confirme că producătorii nu respectă legislația. Dacă operatorul nu va mai îndeplini condițiile trecute în Caietul de sarcini, i se retrage atestatul și acel logo care va fi aplicat pe produsul respectiv.
*De vină este „rețeta bunicii“…
„Rețeta bunicii“ le-a tăiat multora calea spre atestare… Pentru că rețeta folosită trebuie să fie una transmisă de generații, adică să fie „rețeta bunici“, cum este mai bine cunoscută. O rețetă autentificată, în scris! Aici este foarte greu, dacă nu imposibil se poate face dovada scrisă că e „rețeta bunicii“!
O soluție ar fi monografiile locale, cele care fac referire la produsele tradiționale specifice zonei respective. Din păcate, nu toate localitățile nemțene au monografii. Iar dacă au, nu toate fac referire la produsele culinare tradiționale.
Procesul tehnologic și modul de procesare al produselor trebuie să aibă o caracteristică tradițională, după „rețeta bunicii“. S-a limitat cantitatea de produse obținute, pentru că tradiționalitatea înseamnă activitate manuală.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU