Premoniția(II)

16/10/2018

Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Această energie spirituală în timpul vieții este ca un acumulator de informații prin toate simțurile, cel mai mult, prin simțul intuitiv. Obiceiurile, valorile și tradițiile, tot ceea ce ține de viața omului se leagă de ceea ce a văzut și a primit corpul energetic de la părinții, bunicii și stră-străbunicii. Nu-I de mirare că un eveniment foarte puternic care li s-a întâmplat străbunicilor poate duce până la noi, în prezent. De exemplu, un caz pe care l-am avut cu un pacient: la una din întâlnirile lui cu o persoană, în mod surprinzător, a devenit foarte furios, și, fără nici o explicație, dintr-o data, a lovit-o. Când am analizat împreună ce s-a întâmplat, inclusiv prin ce visa el, am descoperit că acea persoană a apărut în viața lui cu mulți ani în urmă și că el a avut o presimțire că dacă nu lovea el, ar fi lovit celălalt. Când am adâncit acest subiect, inclusiv prin hipnoză, am descoperit că acel chip era vecin cu stră-stră-bunicul lui, cu care s-a luptat când erau vecini. Purtătorul acelui chip i-a creat străbunicului mari probleme. În acest caz, premoniția nu a fost declarativă dar s-a manifestat prin stare de agresivitate neînțeleasă. Antipatiile și simpatiile subite atunci când întâlnești pentru prima data un om, pot să vină și din ancestralul acelei persoane. Dacă încercăm să interpretăm fenomenul de premoniție prin aceste teorii putem spune că fiecare din noi avem lucruri nerezolvate și, din când în când, ele apar și ne sugerează, ne avertizează de bine sau de rău, despre viitorul nostru. Interesant este faptul că teoria mea nu este departe de teoriile lui lui Jung, un mare psiholog, care a dezvoltat psihologia analitică. El acceptă subconștientul individual al fiecărei persoane, subconștient care acumulează toate problemele zilnice. Dar el este mult mai misterios, susținând că există un strat mai profund decât subconștientul individual, care se numește subconștientul colectiv. Acolo există lucruri de milioane de ani, care se transmit de la o generație la alta. Dacă Freud conferă viselor două funcții, una de refulare și o alta de liniștire, Jung descrie câteva arhetipuri universale: persona-umbră, anima-animus, mama, bătrânul și profeția divină care este partea dumnezeiască, partea de premoniție, care prezintă sinele adevărat și care este cea mai vulnerabilă a omului. Cu alte cuvinte, în vederea lui Jung, premonițiile sunt o parte din universul colectiv al omului și ele transmit codat lucruri care s-au întâmplat pe parcursul vieții, între viața particulară, individuală, și viața colectivă. Un alt curent care se ocupă de premoniții este curentul mai pragmatic și mai real (spre diferență de curentul lui Jung care pune accentul pe simboluri și spiritualitate). Acest curent vorbește despre funcționalitatea conceptului și încărcătura pozitivă sau negativă pe care o posedă. Aceleași conotații – positive sau negative – care stimulează și pot duce la rezultate bune sau mai puțin bune. Unul din experimentele clasice în psihologie se numește experimentul Pigmelion, în care cercetătorul a hotărât să facă un sondaj într-o clasă de elevi. El a întrebat-o pe dirigintă despre fiecare din elevi, să spună care sunt rezultatele lor la învățătură și profilul lor psihologic. Pe această bază a ales trei copii care erau cei mai buni în clasă. A venit la dirigintă și i-a spus că rezultatele înșeală și că potențialul lor este mult mai slab decât rezultatele. Pe de altă parte, a luat trei elevi mediocri și i-a zis dirigintei că trebuie pus un accent mai mare pe ei, pentru că ei sunt foarte talentați. În acest caz, premoniția a fost vestea pe care a primito diriginta legat de acești elevi, fără să fie verificate, și fără bază științifică. Diriginta, în cancelarie, le-a spus colegilor ei și, spre marea surpriză, după un an și după încurajarea dirigintei, premoniția a ajutat foarte acești copii considerați mediocri, ca să se ridice și să aibă rezultate mai bune. De aici, învățăm că premonițiile au și puterea de a influența în mod pozitiv sau în mod negativ. Există o grupă mare de persoane care se rupe parțial de realitate și le este foarte bine să viseze cu ochii deschiși și cu ochii închiși toate felurile de premoniții. Interesant este că acest concept de premoniție rezistă în lume pentru că el, într-un fel, răspunde nevoilor de a ieși din stilul rational total, la unul misterios, captivant. Mai mult decât asta, interesant este că multe persoane îmi povestesc despre fenomenul de premoniție și când le întrebi dacă poate să facă o statistică despre câte din premoniții s-au îndeplinit, majoritatea ori că nu știu, ori că nu s-au gândit la asta, ori că sunt siguri că în mare măsură nu toate premonițiile se adeveresc. Dar, de multe ori, premoniția este legată și de alter ego-ul nostru care încearcă să aducă noutăți și să ne susțină. El folosește conceptul de premoniție ca un ajutor metodic pentru a exista. Am spus că există o scală a premonițiilor și a oamenilor care au premoniții. Cu cât omul este mai convins de premonițiile lui, cu atât ele se îndeplinesc mai mult. Premoniția reprezintă o stare între așteptările noastre reale și așteptările nereale cum ar fi între interiorul meu și exteriorul meu. Dacă eu sunt o persoană mai spirituală și pun un accent pe așteptările mele mai puțin reale, dar vreau să obțin aceste așteptări, pot să realizez cînd pun mare preț pe ele. Premoniția poate să mă influențeze negativ, pentru că intru în stările în care eu încep să acționez aproape agresiv în sensul premoniției mele.

Lasa un comentariu