Un plus de 30 % la subvenţie
Din acest an și până în 2020, fermierii vor primi, în continuare, și plata pentru înverzire, în plus faţă de subvenţia de bază. Atunci când sânt respectate anumite condiţii. Plata pentru înverzire va aduce fermierilor 30% din valoarea maximă a subvențiilor ce vor fi încasate până în 2020. Fermierii care practică agricultură ecologică nu sunt condiționați la plata pentru înverzire, însă restul agricultorilor trebuie să respecte 3 practici agricole. Ele se referă la practicarea unei agriculturi profitabile, la menţirea suprafeţelor de păşuni şi protejarea zonelor de interes ecologic. Practic, acestea ar trebuie respectate de fermier şi fără a fi stimulat financiar suplimentar. Toate aceste practici sunt în interesului lui, vizează profitul sau direct, dar problemele de climă şi sol. Adică agricultura viitorului.
Divesificarea şi rotaţia culturilor
Prima practică agricolă impusă fermierului se referă la diversificarea sau rotația culturilor agricole. Este o condiție care nu-i greu de îndeplinit pentru fermierii români, ei deja o pun în practică de mai multă vreme, întrucât le asigură o productivitate mai bună. Diversificarea culturilor constă în existența mai multor culturi pe terenul arabil. Există 3 varinte. Cel puţin două culturi diferite pe suprafețele cuprinse între 10 şi 30 hectare, iar cultura principală să acopere maximum 75 % din terenul arabil. Ori cel puţin trei culturi diferite pe suprafețele de peste 30 de hectare, iar cultura principală să acopere maximum 75 % din terenul arabil, respectiv principalele două culturi să acopere împreună maximum 95 % din terenul arabil. Prin excepție, în cazul în care suprafața de teren arabil este acoperită în proporție de peste 75% cu iarbă sau alte plante erbacee sau este pârloagă, cultura principală pe restul suprafeţei arabile ocupă maxim 75 % din terenul arabil rămas.
Menținerea pășunilor permanente existente
Cea de a două practică agicolă impusă fermierilor pentru a primi plata pentru înverzire se referă la menținerea pășunilor permanente existente. În acest caz „intră pe rol” interdicția de a converti ori ara suprafețele de pășuni permanente situate în ariile naturale protejate desemnate în baza legislației naționale. Fermierul trebuie să aibă în vedere proporția dintre suprafața totală cu pășuni permanente și suprafața agricolă totală declarate la APIA. Ea nu trebuie să scadă cu mai mult de 5% față de proporția de referință stabilită în anul 2015.
În cazul în care proporţia de referință a scăzut cu peste 5 % la nivel naţional, se instituie obligaţii la nivel de exploataţie de a reconverti terenul în pășuni permanente. Această prevedere nu se aplică în cazul în care scăderea cu peste 5% provine din împădurire, cu condiţia ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul şi să nu includă plantațiile de specii forestiere cu ciclu de producţie scurt, cum sunt cele de brazi de Crăciun sau de arbori cu creştere rapidă pentru producţia de energie.
8 Zone de interes ecologic
Fermierii ale căror exploatații sunt mai mari de 15 ha se asigură că, începând cu anul 2015, minimum 5% din terenul arabil declarat include una sau mai multe dintre zonele de interes ecologic. Vorbim aici de: terase, elemente de peisaj cum sunt garduri vii sau fâșii împădurite, arbori izolați, arbori în grup sau pâlcuri arbustive din zona de câmpie sau arbori în aliniament, iazuri, rigole. Tot în categoria zonelor de interes ecologic intră şi zonele tampon situate pe marginea apelor curgătoare sau stătătoare, zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție, terenuri agricole împădurite, zone cu strat vegetal, precum şi zonele cu culturi fixatoare de azot, cum sunt cele de soia, lucernă, mazăre, fasole. Aceasta a fost cea de a treia practică agricolă impusă fermierilor pentru a primi un plus la subvenţie de 30 la sută.
Tina CONDREA