Dafinul este un arbust mereu verde, cu frunze ușor ondulate pe margini, care se folosesc pe post de condiment. Dafinul se potrivește perfect și pentru a fi crescut în ghiveci, fiind în egală măsură un arbust decorativ și o sursă de frunze aromate pentru mâncare.
Frunzele de dafin au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia „a se culca pe lauri“. O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la jocurile antice. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul bacalaureat: bacă de laur. Dar și cuvântul laureat: încununat cu lauri.
* Frunzele se pot culege tot anul
Pentru plantele din ghivece, solul trebuie să fie nisipos, fertil, cu o foarte bună capacitate de drenare. Dafinul este rezistent, tolerează umbra și semiumbra, dar preferă locurile cu soare abundent. Lipsa soarelui direct va conduce la stagnarea plantei. Dafinul nu este rezistent la ger, iar dacă nu este protejat riscă să-și elimine majoritatea ramurilor. Transplantarea se face la 3-4 ani, exclusiv primăvara, iar în fiecare an este bine să se înlocuiască pământul de la suprafață. Tăiat corect, primăvara sau toamna, coroana poate fi modelată în forme rotunde.
Ramurile de sus se păstrează, dar se rup frunzele și se țin nu mai mult de trei pe fiecare ramură. În decurs de doi ani, dafinul își va forma o coroană rotundă și deasă, pentru că este o specie prolifică vegetativ.
Dafinul se udă abundent, mai ales vara în zilele foarte calde. Băltirea sau stagnarea pot duce la distrugerea rădăcinilor. Nu se udă niciodată în exces și nici nu se păstrează apa în farfurioara ghiveciului. Este recomandat ca la plantare, la baza ghiveciului, să se așeze un strat de nisip de zece centimetri, care funcționează ca o zonă tampon.
Dafinul se fertilizează cu îngrășăminte lichide o dată la două săptămâni. Ideal este să fie fertilizat cu produse naturale, compost o dată la doi ani, atunci când se schimbă complet pământul și vasul în care stă planta.
În perioada iernii dafinul trebuie transportat în zone protejate, într-o cameră răcoroasă unde beneficiază de lumină indirectă. Se udă rar pentru a stagna creșterile.
Frunzele se pot culege tot anul, mai aromate sunt cele adunate din luna august. Ideale sunt frunzele de doi ani, deoarece au miros puternic, care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Uscate, departe de razele soarelui, frunzele își păstrează aroma puternică.
*Utilizarea terapeutică
Dafinul este legendar în ceea ce privește calitățile sale medicinale. Se utilizează în special frunzele ca atare sau uleiul volatil de dafin.
Dafinul reprezintă un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietăți carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice în colici, detoxifiante. Dafinul este foarte util în indigestii, balonări.
Frunzele de dafin îndepărtează răceală și gripa, fiind utile în laringite, bronșite, astm și tuse. Pot fi aplicate și exterior, pe gât și piept sub formă de cataplasme sau frecție cu ulei natural în care s-au macerat frunze de dafin. Elimină blocajele ficatului, splinei și rinichiului.
Frunzele de dafin presărate în apa în care faceți baie au un efect benefic asupra pielii, lăsând-o fină și mătăsoasă. Frunzele de dafin sunt recunoscute pentru faptul că alungă insectele, fiind deseori ținute în făină pentru a ține gândacii la distanță. Puteți alunga insectele nedorite dacă dați foc câtorva frunze de dafin și „afumați“ casa.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU