Valeriana, rozmarinul, orzul verde, traista-ciobanului, ciuboţica-cucului, pătlagina
Numeroase boli ale inimii, precum hipertensiunea, tahicardia, flebita, tromboflebita sau ateroscleroza pot fi tratate cu ajutorul unora dintre cele mai bune plante pentru inimă. Ca o alternativă la medicamentele din farmacii, vă puteţi trata cu cele mai bune plante pentru inimă, care combat aceste boli în mod natural şi nu au efecte adverse. Sunt plante ce pot fi găsite în farmacii și magazine naturiste.
*Din famacia naturii, pentru sănătatea inimii
Valeriana este o plantă folosită de secole pentru efectele calmante asupra sistemului nervos şi tensiunii arteriale. Este utilă pentru calmarea simptomelor din atacurile de panică, tensiune, dureri de cap şi insomnie. Rădăcina de valeriană conţine ulei volatil, acid cafeic, acid clorogenic, substanţe terpenoide, sescviterpene, acid salicilic, glucide, flavonoizi, taninuri, răşini, cumarine şi multe altele.
Valeiana se poate folosi sub formã de pulbere sau ceai care se bea treptat în cursul unei zile sau seara, înainte de culcare.
Rozmarinul conţine favonoide, cunoscute pentru proprietatea de reglare a ritmului cardiac, ceea ce le face unele dintre cele mai bune plante pentru inimă. Acesta ajută la eliminarea stărilor de tensiune arterială ridicată şi poate fi consumată sub formă de macerat pentru un tratament îndelungat. O cană de rozmarin se macerează cu două căni de alcool de 60% de grade, şi se lasă două săptămâni, iar apoi se strecoară. Tratamentul presupune o jumătate de linguriţă de rozmarin din două în două ore, zilnic, în prima săptămână, iar în următoarele două săptămâni se administrează doar de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.
Orzul verde are proprietatea de a reduce palpitaţiile, ceea ce îl face una dintre cele mai bune plante pentru inimă. Acesta conţine foarte multă vitamina A, foarte mult potasiu şi chiar mai mult fier decât conţine ţelina. Antioxidanţii pe care îi conţine această plantă duc la revitalizarea organismului, iar proprietăţile acesteia se păstrează indiferent dacă este consumată sub formă de suc sau pulbere. Pulberea se obţine prin deshidratarea sucului de orz verde şi are proprietatea de a combate palpitaţiile.
Traista-ciobanului este o plantă pe care terapeuţii o recomandă ca fiind excelentă în tratarea tahicardiei sau în hipotensiune.
Pentru ceaiul de traista-ciobanului se pune într-o cană o lingură de plantă uscată şi apoi se toarnă apă. Se recomandă consumarea acestui ceai de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, înainte de mese.
Ciuboţica-cucului este o admirabilă plantă din flora spontană, aflată pe pantele montane, prin păşuni şi poieni deluroase şi de munte. Atât rădăcinile, cât şi florile au proprietăţi tonic-cardiace şi depurative ale sângelui, atât de necesare în timpul primăverii, după alimentaţia excesiv carnară din iarnă.
Frunzele se recoltează la înflorire, iar rădăcinile de culoare alb-gălbuie, cu miros caracteristic, se scot din sol fie primăvara devreme, fie toamna târziu. Întrucât pot exista persoane alergice la compuşii existenţi în plantă, este recomandată folosirea mănuşilor la recoltare şi manipulare şi spălarea mâinilor cu apă, alcool sau eter.
Planta uscată se foloseşte în cardiopatie ischemică, inflamarea miocardului şi eliminarea toxinelor din sânge.
Pătlagina este o plantă cu proprietăţi externe aproape miraculoase şi este mai nou utilizată de către fitoterapeuţi şi în reumatism, aritmii cardiace şi diverse tulburări ale cordului. Pentru afecţiuni cardiace minore cel mai sănătos preparat naturist ar fi tinctura de praf de pătlagină.
Tina CONDREA