Muzeul „Neculai Popa” din Târpeşti, cel mai mare muzeu particular din România

20/10/2018

Opt ani se împlinesc, astăzi, de la moartea renumitului meşter popular Neculai Popa din Târpeşti, de numele căruia se leagă cel mai mare muzeu personal din România, pe care artistul l-a ridicat, cu eforturile proprii, în curtea casei sale. Muzeul Etno-Folcloric „Neculai Popa” din Târpeşti a fost înființat în anul 1964 și adăposteşte astăzi mai bine de 3.000 de exponate, între care se numără măşti, obiecte populare realizate din lemn, fier, bănuţi vechi, straie şi împletituri păstrate din diferite perioade istorice etc. Expoziţia permanentă a muzeului cuprinde mai multe colecţii grupate în fonduri distincte: Mărturii arheologice rezultate din săpăturile ce au fost organizate în localitate şi în alte zone învecinate, Colecţia de etnografie locală (cuprinde obiecte utilitare, decorative şi piese de port popular specifice zonei), Colecţia numismatică (formată din piese antice şi piese actuale, româneşti şi străine), Colecţia de pictură naivă românească, Colecţia de sculptură naivă (formată din câteva lucrări realizate în decursul anilor de artistul Neculai Popa) şi Colecţia de icoane şi obiecte de cult. Faima meşterului popular se datorează nu doar costumelor şi măştilor sale care au făcut înconjurul lumii, ci și întregii sale activități puse în slujba promovării tradițiilor naționale. Neculai Popa s-a născut la data de 13 august 1919, în satul Târpești din comuna Petricani. De mic copil, a învățat să confecționeze măști de Anul Nou, iar cu timpul a început să sculpteze în lemn și gresie. Între anii 1934 – 1938, a urmat Școala de cântăreți bisericești din Piatra Neamț, aflată, pe atunci, sub conducerea părintelui Constantin Matasă, fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamț. Încurajat de acesta, va prinde și el dragoste pentru arheologie și va începe să realizeze mai multe observații și sondaje în diverse zone din sat. Din anul 1972, grupurile de turiști străini încep să viziteze casa creatorului din Târpești, admirând lucrările sale și obiectele tradiționale adunate în cadrul colecțiilor muzeului, organizat de el în localitate. Primul muzeu a funcţionat din 1964 până în 1976, în vechea clădire de serviciu a învăţătorului satului, pe care Neculai Popa a reparat-o şi reamenajat-o pentru a putea adăposti colecţia sa de obiecte. În anul 1976 este inaugurată o nouă clădire a colecțiilor muzeului. „Nebunul înțelept” De-a lungul timpului, lucrările lui Neculai Popa au fost expuse în marile orașe ale lumii, despre ele scriind Michel Fortin, Raymond Charles (prof. univ. dr. la Sorbona), Samuel Glotz, Sandra și Scott Windeart sau etnologul Romulus Vulcănescu. În 1967 a primit premiul special al UAP, un an mai târziu a obţinut Meritul Cultural clasa I, iar în 1969 a luat Premiul I la expoziţia republicană de artă populară, precum şi o menţiune de onoare la Trienala Internaţională de Artă Naivă de la Bratislava. În 1974 a câştigat Medalia de aur la expoziţia republicană, iar în 1982 a primit Crucea de Onoare a Societăţii Franco-Britanice. Lucrări publicate: „Cartea vieții mele” – roman autobiografic în versuri (1996); „Lumea satului – datini şi obiceiuri pierdute” (1998); „Din lumea văzută și nevăzută” – cugetări, întâmplări și snoave – în proză (2002); „De la lume adunate – altfel de întâmplări, povestiri, glume și strigături” – în versuri (2006). În semn de admirație față de geniul său creator, poetul Adrian Păunescu i-a dedicat artistului din Târpeşti câteva versuri emoționante: „Cu ce cuvinte pot cuprinde, vai / Istoria aceasta bine-ascunsă / La tinen casă, Popa Neculai / Ce scrii în os, în piatră şi în frunză? / Cu ce cuvinte? Ele parcă tac; / În faţa trudei tale se prosternă, / Te simt ţăran român cum treci de veac / Blând însoţindu-ţi patria eternă. / Ştiu câteau pus cândva să n-ai nici drept / Printre nebuni făcându-ţi trista faimă / Dar tu ai fost nebunul înţelept / Ce-avea de împlinit o mare taină. / Acum, în casa ta, se-adună toţi / Să vadă ce-ai făcut o viaţă-ntreagă. / Artistul in Târpeşti, compatrioţi / Cu Dacia – în casa lui – ne leagă”.

Irina NASTASIU

Lasa un comentariu