De la un an la altul, structura culturilor din agricultura nemţeană se modifică. E drept, mai puţin în ultimii ani. Dacă ne raportăm la anii de după 1990, schimbarea este majoră. În sensul că, treptat-treptat, s-a renunţat la cereale în favoarea plantelor tehnice. A reapărut în cultură floarea soarelului, care fusese interzisă prin anii 1977-1978. Apoi, a apărut o cultură nouă, cea de rapiţă.
Acum, aproape că putem vorbi de o stabilitate în privinţa structurii culturilor agricole nemţene. „Jocul” se face între principalele culturi, în sensul că scade una, creşte alta. Dar nu-i vorba de suprafeţe prea mari.
Cu Maricel Tălmăcel, directorul Direcţiei pentru Agricultură Neamţ, am comparat planul culturilor din această primăvară cu cel de anul trecut. O primă concluzie: se anunţă scăderi de suprafeţe cam la toate culturile agricole, cu excepţia celei de soia. Scăderi de suprafeţe şi care, adunate, se regăsesc la alte culturi, adică la furaje cultivate. O primă explicaţie: „Preţurile produselor agricole sunt cele care dictează modificarea, an de an, a planurilor de culturi. Spre exemplu, floarea soarelui a scăzut mult faţă de anul trecut, asta ca urmare a preţului foarte mic la care a fost valorificată recolta. La cereale, de vină a fost vremea nefavorabilă de la semănat, în toamna trecută. Dar şi prețurile mici. Acum, la porumb, se observă o oarecare majorare de preţ. Aşa că şi suprafeţele ce urmează a fi cultivate acum, se menţin la nivelul celor de anul trecut. A fost 58.26 hectare anul trecut, acum sunt anunţate a fi cultivate 58.383 ha. Sunt creşteri mai la surafeţele cultivate cu plante furajere, pentru că zootehnia se extinde. Asta ca urmare a facilităţilor financiare acordate acestui sector de activitate,” susţine Maricel Tălmăcel.
*Rapiţa, copromisă pe jumătatea din suprafaţa cultivată!
Nu e vorba numai de factorul economic, cel dependent de preţul de valorificare a produselor agricole. Un cuvânt greu de spus îl au şi factorii de climă. Cel mai tare s-au resimţit în cazul culturii de rapiţă. Toamna trecută, seceta pedologică a ridicat serioase probleme fermierilor hotărâţi să semene rapiţă. Dar şi a celorlalte culturi puse atunci sub brazdă. Lipsa umidităţii optime din sol a îngreunat foarte mult efectuarea lucrărilor pentru pregătirea patului germinativ. Mai ales a celui destinat însămânţării rapiţei, care este mai „pretenţioasă” cu pământul şi clima. În condiţii de secetă în sol, rapiţa nu răsare. De asta, fermierii au fost reticenţi în decizii, pentru că nu aveau siguranţa bunei şi uniformei răsăririi a plantelor.
Până la urmă, rapiţă s-a semănat pe vreo 8000 ha, la fel cu un an în urmă. Din păcate, s-a semănat târziu şi, normal, răsărirea a fost tardivă. În atari condiţii, cultura de rapiţă a intrat destul de firavă în iarnă. Asta i-a dăunat. Directorul Maricel Tălmăcel susţine că rapiţa va fi „întoarsă” de pe jumătate din suprafaţa ocupată cu această cultură. Acel teren va fi arat şi cultivat cu altceva. „Poate cu porumb”, zice şeful agriculturii nemţene.
La sfeclă, cota de zahăr este cea care a dus la diminuarea suprafeţei ce urmează a fi ocupată cu această cultură. În anii din urmă, Agrana a primit o suplimentare a producţiei de zahăr cu 12.000 tone. Automat, asta a dus şi la creşterea suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr. Acum, suplimentarea a dispărut. În consecință, scade şi suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr. Anul trecut am avut aproape 3500, acum vor fi doar 3060 ha.
Tina CONDREA