Lumea mirodeniilor: hasmațuchi

Plantă folosită în bucătăriile boierești, azi pe nedrept uitată

Hasmațuchi  este o plantă anuală cu frunze aromate, înrudită cu morcovul și pătrunjelul. Tulpina este ierboasă, moale, crește până la 60-70 de cm înălțime, frunzele verzi sunt fragile cu un aspect lucios, iar florile sunt mici, albe, așezate în buchețele în vârful tulpinii.

La noi, planta este cunoscută de secole, fiind folosită în bucătăriile boierești, azi fiind pe nedrept uitată. Acum se mai cultivă Moldova, inclusiv prin părțile noastre. 

*Condiment și medicament

Frunzele puternic aromate, cu gust dulce între anason și pătrunjel, sunt foarte bogate în vitamina C, grupul vitaminic B -B1, B2-,  provitamina A, cantități mari de caroten, ulei eteric, estrogen, fier, magneziu, celuloză, uleiuri grase.

Frunzele de hasmațuchi se pot consuma proaspete în salate, în sosuri, ca și condiment. Dar și în diferite preparate gătite pe bază de carne, unde se introduce la sfârșitul preparării.

Sub formă de infuzie, lăstarii tineri de hasmatuchi au efecte diuretice și

stimulează tranzitul intestinal, secrețiile gastrice, intestinale, biliare.

Stimulează circulația sângelui, curăță rinichii și ficatul, ajută la eliminarea bilei. Are efect antiinflamator, tonic, cicatrizant, antiseptic respirator, fiind benefic în afecțiuni pulmonare precum astm, bronșită, laringită. Este eficient în gastrită, cistită, reumatism, gută, afecțiuni oftalmologice. Tratează edemele, favorizează vindecarea rănilor, combate apariția ridurilor, previne îmbătrânirea prematură.

*În grădină se seamănă în lunile martie-iunie

Există mai multe varietăți de hasmaţuchi cu frunze ușor gofrate sau puternic încrețite, foarte decorative. Pentru cultură este preferată varietatea cu frunze crețe, pentru ca este mai productivă si mai robustă.

Hasmațuchi se poate semăna în gradină în locuri umede, umbroase, în straturi semi-înalte, începând din luna martie și până în iunie. Semințele fiind foarte mărunte, este bine ca înainte de a fi însămânțate să fie amestecate cu rumeguș sau nisip, pentru o distribuție uniform. Germinarea are loc după două săptămâni, necesită udare permanentă, primele frunze se pot recolta într-o lună, o lună și jumătate.

Planta are nevoie de multă apă, iar straturile fiind semi-înalte  păstrează umiditatea în sol și împiedică băltirea, iar rădăcinile și plantele se dezvoltă armonios. După ce plăntuțele au două frunze, se rărește cultura, se lasă 15-20 de centimetri distanța între rânduri și 15 cm între plante.

Tina CONDREA-ZĂPODEANU