Cuişoarele, mirodenii cunoscute de toata lumea, sunt de fapt bobocii florilor roz ai arborelui de cuişoare. Forma bobocilor se aseamănă cunor cuie, de aceea produsul uscat se numeşte cuişoare. Arborele de cuișoare este o plantă exotică, mereu verde, cu tulpina dreaptă și acoperită cu o scoarţă cenuşie. Coroana este mare, deasă, frumoasă, piramidală, iar frunzele sunt de culoare verde-închis. Florile cresc în buchete şi, când înfloresc, se deschid ca nişte clopoţei coloraţi în roşu cu alb. Totuşi, arborii maturi înfloresc rareori, pentru că mugurii florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare. Arborele produce aceste cuişoare abia la vârsta de 20 de ani şi rămâne fertil încă 50 de ani. În Europa cuişoarele au fost aduse de arabi, devenit apoi un condiment foarte răspândit, dar neaccesibil pentru toți oameni. În Evul Mediu s-a aflat despre acţiunile dezinfectante ale cuişoarelor, de aceea în timpul epidemiilor de ciumă şi holeră cuişoarele erau purtate la gât, erau puse în gură şi mestecate în timpul vizitării bolnavilor. În anul 1770, francezii au reuşit să fure seminţe de cuişoare şi să crească arbori în coloniile lor. În prezent, arborii de cuişoare sunt cultivaţi în multe ţări, mai ales în Indonezia, Sri-Lanka, Madagascar, Brazilia. La noi în ţară arborele de cuişoare nu creşte, mugurii florali parfumaţi se importă din zonele de origine.
Cuișoare, multiple utilizări
De la arborii de cuișoare sunt recoltaţi bobocii de flori încă nedeschişi. De pe arbori sunt rupte cu mâna inflorescenţele, apoi se culeg bobocii, care se usucă timp de 4-5 zile la soare, până capătă o culoare roşiatică sau brună. Au un aromat specific, puternic, plăcut şi un gust iute, arzător, condimentar. Cuişoarele intră în componenţa multor lichioruri, băuturi calde, sucuri de fructe. Îmbunătăţeşte gustul salatelor din varză, din carne, produse marinate. Sunt folosite în industria alimentară, mai cu seamă în cea de conserve. Aromatizează aluaturile din care se coc diferite prăjituri. Se mai întrebuinţează în parfumerie, pentru producerea săpunurilor, parfumului. Uleiul volatil este folosit la aromatizarea tutunului şi ţigaretelor, a gumei de mestecat, cu atât mai mult cu cât are şi proprietăţi antiseptice. Un pont: furnicile fug din bucătărie dacă acolo sunt cuişoare.
Cuișoarele, vestite și ca plantă medicinală
În zilele noastre cuişoarele sunt vestite și ca plantă medicinală. În scop terapeutic se utilizează mugurii de floare, care se distilează şi astfel se obţine ulei esenţial de cuişoare, cu efecte benefice notabile asupra stării de sănătate. Cuișoarele sunt un remediu bun pentru stimularea digestiei, îmbunătăţirea memoriei. Decoctul este bun pentru boli de ochi, tuse, astmă cronică. Uleiul volatil de cuișoare are efect antimicrobian puternic şi antiseptic, de aceea se întrebuinţează în intervenţii chirurgicale, pentru tratamentul abceselor puroioase în cavitatea bucală. Ajută în durerile de dinţi provocate de răceală, întăreşte gingiile. Respiraţia urât mirositoare poate fi ameliorată cu ajutorul cuişoarelor. Medicina chineză recomandă uleiul de cuişoare pentru tratamentul unor boli de piele, fiind un foarte bun remediu natural pentru pielea uscată. Este eficient şi pentru ameliorarea vergeturilor, pentru pungile de sub ochi sau pielea obosită. Cuişoarele sunt şi un afrodiziac prin efectul său de relaxare şi de îndepărtare a oboselii.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU