*O familie din Piatra Neamţ este revoltată faţă de atitudinea unui medic
Oricât de pregătit ai fi, când cineva drag moare după o îndelungată suferinţă, tot eşti sfâşiat de durere. Peste durerea pierderii se suprapun, în scurt timp, demersurile aferente înmormântării, inclusiv partea de birocraţie cu obţinerea documentelor necesare. Dacă te afli în postura persoanei rămase singure şi care este nevoită să se ocupe de aceste chestiuni, atunci situaţia se complică. Dincolo de faptul că aceste demersuri au darul de a te detaşa într-o oarecare măsură de dimensiunile tragediei, se întâmplă ca goana după certificatul de deces, actul de îmbălsămare, chitanţa pentru taxa locului de veci şi altele asemenea să devină adevărate furci caudine cu care te poţi confrunta tocmai din partea celor care ar trebui să te ajute în aceste demersuri.
*”Ne-a pus pe drumuri, deşi ştia cât a suferit tata!”
Despre o asemenea atitudine a unui medic de familie ni s-a plâns o pietreancă şi fiica ei. Aceasta din urmă a venit la redacţie cu un teanc de documente medicale care atestă mai multe boli, toate cronice, de care tatăl ei suferea din 1991. În plus, în urma unei semipareze, Eugen Fundeanu a rămas imobilizat la pat în ultimii ani.
„Debutul bolii a fost în 1991, cu stare de rău epileptic pentru care a fost investigat într-un spital la Iaşi, unde a fost diagnosticat cu tromboză de arteră carotidă pe partea stângă, ulterior a instalat hemipareză dreapta, sindrom pseudobulbar, apoi semipareză stânga şi a fost investigat cu accident vascular cerebral”, spune Ana Fundeanu, fiica celui decedat la mijlocul lunii iulie. „Apoi, în 1999, tata a fost internat la Târgu Mureş cu ateroscleroză cerebrală cu sindrom pseudobulbar, epilepsie vasculară, stenoză de arteră carotidă internă stânga, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 10 ani… Deci, din 1991 este cunoscut cu probleme medicale vechi şi tatăl meu a fost dintotdeauna la doamna doctor Alexandrescu Ana, îl cunoaşte, ştie tot istoricul bolilor lui şi tot ce ar trebui să ştie un medic de familie. Dar, când a murit tata, a refuzat să ne elibereze certificatul de deces. Era cald, era seară, doctoriţa nu a răspuns nici la cabinet, nici la telefon, a trebuit să-l ducem la capelă, că mirosea. Apoi, şi a doua zi a refuzat şi pe noi asta ne-a deranjat, că după atâţia ani de când tata era bolnav şi de cinci ani de când stătea la pat, doctoriţa ştia prin ce suferinţe a trecut, ne-a plimbat atâta pe drum şi a făcut atâta zarvă numai pentru că a fost poliţia acasă!”, a mai spus Ana Fundeanu.
În cele din urmă, familia a luat mortul de la capelă cu tot cu sicriu şi l-a transportat la morgă, la necropsie, stabilindu-se că Eugen Fundeanu a murit în urma unei insuficienţe cardio-respiratorii acute pe fond de ramolisment cerebral şi accident vascular ischemic.
*”Nu am ştiut cauza directă a morţii!”
În baza raportului de necropsie, familia a obţinut certificatul de deces. Doctoriţa Ana Alexandrescu a declarat: „Bărbatul era înregistrat la noi, dar în condiţiile astea de la medicina legală mi-a spus că nu puteam să-i dau certificatul de deces dacă nu ştiu cauza directă a morţii. Eu am vorbit şi cu medicul de la salvare şi cu poliţistul, am vorbit cu toţi pe rând apoi am decis că trebuie făcută necropsia pentru a stabili cauza morţii. Sunt nişte reguli, dânsul avea numai 59 de ani, nu avea de pildă 70 de ani ca să-i dăm certificatul de deces pentru că avea o boală legat de vârstă. Nu avea nici de la medicul specialist nimic în ultimii doi ani, iar doctoriţa de pe salvare a chemat poliţia pentru că nu era nimeni acasă. Eu am fost la serviciu în acea zi de la ora 11, am fost la o familie pe Dragoş Vodă unde un bărbat de 95 de ani era decedat şi am constatat decesul, apoi am venit la cabinet şi cu domnul Fundeanu s-a întâmplat pe la 13 – 14, eu eram la serviciu, puteau să mă cheme pe mine, dar au sunat SMURD-ul! Eu nu am avut cum să eliberez certificatul de deces fără cauza directă a morţii!”.
*Ce spun reglementările
Lucrurile nu sunt complicate, iar legislaţia în acest domeniu este cât se poate de clară, după cum explică reprezentanţii autorităţilor. „Teoretic, medicul de familie constată decesul, la 24 de ore de la deces”, spune doctoriţa Elena Ciuchilean, şefa Serviciului de Medicină Legală Neamţ. „Dacă persoana moare acasă şi are un istoric medical, are acte medicale la medicul de familie, acesta îi poate da certificat constatator de deces. Dar, dacă mortul este luat de acasă şi medicul de familie nu l-a văzut, de regulă medicii de familie nu dau certificat de deces. Teoretic, medicul de familie trebuia să vină acasă să-l vadă, practic lucrurile se întâmplă altfel, nu cunosc mai multe, nu e domeniul meu. Dar, din câte ştiu numai la noi se întâmplă ca un bolnav de cancer să fie adus la morgă pentru necropsie, de exemplu! Ne confruntăm cu multe astfel de cazuri”, a mai spus şefa SML.
Din partea Direcţiei de Sănătate Publică Neamţ, directorul executiv nuanţează: „Certificatul medical constatator al decesului pentru un pacient înscris pe lista unui medic de familie, dacă decesul nu a survenit într-o unitate sanitară, se eliberează de către medicul de familie, cu excepţia situaţiei de suspiciune care necesită expertiză medico-legală, conform prevederilor în vigoare. Un astfel de serviciu, de eliberare a certificatului medical constatator al decesului, se află inclus în pachetul minimal de servicii medicale în asistenţa medicală primară, la activităţi de suport”, a declarat dr. Dan Dorin Morenciu, director executiv al DSP Neamţ. Prevederile legale se aplică în literă şi spirit, însă celui căruia îi moare cineva drag îi sună ciudat anumite dispoziţii, pe moment, chiar dacă ulterior înţelege.
Cristina IORDACHE
