* Crescătorii de animale pun la cale o „strategie naţională” pentru proteste
Până la 1 februarie, consiliile locate trebuiau să finalizeze procedurile de concesionare a păşunilor comunale. Asta dacă ar fi fost luate de bune prevederile Legii privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor! Lege apărută spre finele anului 2011, dar care nu are nici acum norme de aplicare. O lege în care , între decidenţii de la nivel local, sunt şi camerele agricole. Dar acestea încă nu au fost înfiinţate! O lege care spune cât se poate de clar că păşunea se concesionează asociaţiilor locale ale crescătorilor de animale, iar unde este o singură asociaţie, concesionarea se face prin atribuire directă. O lege în care nu sunt menţionaţi alţi potenţiali concesionari de păşune. Dar ei există, au şi contracte de concesionare, în vigoare, pe mulţi ani de aici încolo. Contracte perfect legale, încheiate în baza unei legi care nu a fost abrogată, nici după apariţia celei noi. Cum au fost sau, mai bine spus, cum vor fi tranşate lucrurile, am vrut să aflăm de la Ioan Cernat, vicepreşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Petrodava” Neamţ. Mai ales că dumnealui se ocupă de problema păşunilor din zona montană.
„Legea păşunilor a fost scoasă după ce a murit… mortul!”
Rep.: S-a căzut la pace, în ceea ce priveşte concesionarea păşunilor comunale? Termenul limită a expirat pe 1 februarie.
Ioan Cernat: Legea păşunilor trebuia dată în urmă cu 10 ani, nu acum! Dacă ţinem cont de ea, ar trebui să luăm totul de la zero, lucru de-a dreptul imposibil. Prin anii 1997-1998, Guvernul României a primit vreo 78-80 milioane dolari, cum era atunci, pentru activitatea de cadastru pe păşunile comunale. Nu poţi scoate o lege a păşunilor, dacă nu ai cadastru pus la punct şi nu-i făcută intabularea. Acei bani s-au dus pe „apa sâmbetei”, nimeni nu ştie ce s-a făcut cu ei. Între 2008-2010 a mai venit un rând de bani de la Uniunea Europeană, prin Banca Mondială, tot pentru cadastrarea păşunilor comunale. Tot nu s-a făcut nimic. Dar au scos Legea 214/noiembrie 2011, cea cu păşunile. Lege în care se stipulează foarte clar că, atunci când depui dosarul pentru concesionarea păşunilor comunale, trebuie să specifici foarte clar zona, amplasamentul exact al păşunii respective, cu toate datele cadastrale, în total sunt 14 puncte ce trebuie respectate. De unde să iei aceste date, dacă nu-i făcut cadastrul?
Rep.: Cum s-au descurcat până acum crescătorii de animale?
I.C.: Au făcut închirieri ori concesionări de păşune. În anii 2007-2008 nu era obligatorie concesionarea păşunilor comunale, de exemplu. Acum izlazurile comunale sunt la fermieri şi ei au contracte legal încheiate, pe mai mulţi ani. Primăriile au rămas fără „obiect de activitate”, în privinţa concesionării păşunilor comunale. Păşunile sunt deja concesionate pe mai mulţi ani, după legea de atunci, care e şi acum în vigoare, nefiind abrogată. Legea păşunilor de acum este scoasă după ce-a murit… mortul. Ăsta-i adevărul. Corect era ca mai întâi să se facă peste tot cadastru. Legea păşunilor o fi ea bună, dar nu se poate implementa, nu ai cum. Am mai spus, izlazurile sunt date la văcari, la oieri. Ce să mai concesionezi? Acum tot „bat apa în piuă” cu noua lege.
Rep.: Dacă ar fi să se intre în legalitate, ce ar trebuie făcut? Pentru că, pe moment, este o contradicţie totală în privinţa păşunilor comunale. Pe mai multe planuri…
I.C.: Ar însemna să fie reziliate toate contractele de concesionare ori de închiriere a păşunilor comunale încheiate din 2007 încoace. După care oamenii vor merge în instanţa de judecată, unde, cu siguranţă, vor avea câştig de cauză.
Rep.: E clar, noua lege a păşunilor comunale nu se poate aplica. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a spus în mai multe rânduri că vrea s-o modifice. Cum?
I.C.: Această lege trebuie imediat abrogată, după care să se treacă la cadastrarea păşunilor comunale din toată ţara. Abia după asta se poate veni cu o nouă lege.
Rep.: Şi până atunci? Crescătorii de animale chiar vor sta cu mâinile în sân? Mai ales că acum sunt foarte bine organizaţi, la nivel local, judeţen, naţional, asociaţiile lor fiind afiliate şi la organismele internaţionale de profil.
I.C.: Urmează să ne întâlnim în cadrul Federaţiei Crescătorilor de Taurine din România, unde vom stabili calendarul acţiunilor noastre viitoare. Iniţial am dorit ca, la nivel judeţean, să avem o întâlnire cu senatorii şi deputaţii de Neamţ, să discutăm problema păşunilor. În plus, ne-au lovit foarte tare taman în „moalele capului” noile taxe pe venitul agricol. Deocamdată nu am reuşit încă să ne întâlnim cu parlamentarii nemţeni, dar nu renunţăm. Că doar şi noi, văcarii şi oierii, i-am votat şi i-am trimis în Parlament. Ne-au tot spus că o să fie mai bine. Dar nu-i! Cum să ne fie mai bine? Adică, după ce mi-ai tăiat al cincilea deget, să zic că-i mai bine că am numai 4?
Săptămâna aceasta vom încerca să avem o discuţie cu domnul Culiţă Tărâţă, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ. Poate că la dumnealui vom găsi mai multă înţelegere şi, ce-i mai important, o modalitate practică de a ieşi din impas. Cum spuneam, cât de curând posibil vom avea o întâlnire la nivelul Federaţiei Crescătorilor de Taurine din România. Acolo vom pune la cale o nouă strategie naţională pentru viitoarele proteste ale crescătorilor de animale. Să ne facem mai bine auziţi şi înţeleşi. Dacă faci miting la Bucureşti, îţi trebuie, din vreme, aprobare de la primarul general Sorin Oprescu, ca să se poată organiza mai bine şi forţele de ordine, să ne „masese” mai ca lumea, să ne „încălzească” şi mai repede. Ne vom organiza altfel: mitinguri spontane, ţinute în toată ţara. Cu precădere în zonele mai „fierbinţi”, la întretăierea marilor drumuri, cele care leagă proviciile istorice. Noi vom protesta la Poiana Teiului, alţii la Tihuţa sau la Tişiţa.