Combate infecţiile urinare şi previne recidivele, scăde grăsimile din sânge, protejează vederea, ajută la menţinerea greutăţii
Numit și afinul roșu, merișorul este un arbust sub formă de tufă înaltă, care creşte în zonele de munte, pe pajişti şi în luminişuri. Fapt pentru care merișorul mai este denumit și elixirul ascuns în munți. Acest arbust are tulpini ramificate şi frunze alungite, mai rotunjite spre vârf, mai închise la culoare pe faţă superioară. Florile cresc pe vârfuri, grupate câte douã-trei, au formă de clopoţei şi culoare alb-roz,cu câte cinci petale unite. Fructele sunt mici, zemoase, albe la început şi roşii ulterior. De la merişor se recoltează fructele, în perioada de toamă, până târziu spre iarnă.
Merișoarele pot fi de culoare galbenă sau roșie, cu formă rotundă, dar și ovală în funcție de soi, de dimensiunile unei cireșe, având un gust dulce-acrișor, puternic astringent. Merișoarele se consumă în stare naturală, dar și ca sucuri, deserturi, cocktailuri, smoothie, compoturi, jeleuri, gemuri, ceaiuri. În bucătrie se folosesc sub formă de sos pentru fripturi, dar și pentru a acri unele supe sau tocănițe. Folosite de sute de ani în prevenția bolilor tractului urinar, merișoarele sunt folosite cu succes și în tratarea altor infecții și boli. Merișoarele protejează sistemul respirator și previn alergiile datorită unui antioxidant polifenolic rar întâlnit în natură. Previn și tratează inflamațiile datorită unui antioxidant regăsit în cantități mari în „pielița” merișoarelor.
*Adjuvant în caz de afecţiuni ale căilor urinare
În tradiţia populară, ceaiul din frunze de merişor era utilizat ca remediu în episoadele de diaree, iar fructele, bogate în vitamina C, se foloseau pentru prevenirea scorbutului. În prezent, merişoarele sunt considerate în primul rând un adjuvant în caz de afecţiuni ale căilor urinare.
Merişorul pare să exercite o acţiune antiinflamatoare şi antioxidantă datorită compoziţiei bogate în substanţe precum mangan, antocieni şi flavonoide. Sucul din fructe de merişor este util mai ales femeilor, pentru că le scade riscul de recidivă în cazul infecţiilor urinare. De asemenea, merişorul poate reduce inflamaţia la nivelul rinichilor. Merişoarele conţin o substanţă care acoperă pereţii rinichilor, vezicii urinare şi tubului colector, împiedicând astfel acumularea de bacterii în ţesuturi.
Merişorul s-a dovedit util pentru unele persoane cu colesterol şi trigliceride mărite, reducând valorile acestora după 3 luni. Tinctura de merişor, care acţionează cel mai rapid în scăderea grăsimilor sangvine, este disponibilă în magazinele naturiste sau se poate prepara acasă.
Retina este stratul intern al globului ocular, adică locul în care se formează senzaţiile vizuale cu ajutorul unor celule speciale. Această parte a ochiului este vulnerabilă la razele ultraviolete provenite de la soare şi de la ecranele tele-foanelor şi calculatoarelor, iar antioxidanţii din merişoare pot avea un efect benefic asupra retinei, protejând-o de radicalii liberi. Încearcă un suc de merişoare proaspete sau un sirop preparat din aceste fructe.
Merişoarele pot inhiba acţiunea unei enzime necesare pentru digerarea grăsimilor din alimente, deci dacă acestea rămân nedigerate, corpul nu poate extrage caloriile din ele. În plus, merişoarele sunt sărace în calorii, deci pot fi consumate fără teama de îngrăşare. Remediile cu merişoare nu trebuie luate pe termen lung şi nici nu trebuie depăşite dozele indicate, pentru că pot da reacţii adverse precum greaţa şi vărsăturile.
Tina CONDREA