* Câteva sute de nemţeni riscă să rămână fără case din cauza datoriilor la bănci
* Preţul unui imobil scade şi cu 50% când este valorificat de bancă
* În disperare de cauză, oamenii îşi vând singuri apartamentele
Încremenită în criză piaţa imobiliară nemţeană mai răsuflă când şi când prin tranzacţii efectuate în disperare de cauză de cei care şi-au pus locuinţele garanţie pentru împrumuturi bancare. Cea mai tragică este situaţia celor care au girat pentru firmele la care lucrează, între timp societatea a ajuns la faliment iar băncile execută bunurile, printre care şi casele angajaţilor.
Aşa s-a întâmplat, în luna ianuarie anul acesta, cu 11 angajaţi ai unei firme pietrene de comerţ, ba chiar şi cu directoarea unei sucursale bancare care a pus garanţie, pentru aceeaşi societate, un imobil proprietate personală. Dacă directoarea tot a scos un comision din intermedierea împrumutului, acum câţiva ani, bieţii angajaţi au ajuns efectiv pe drumuri, şi fără serviciu şi fără case.
Pentru că la licitaţiile de executare silită organizate de bănci preţul imobilului pierde câte 25% la fiecare nouă şedinţă, oamenii preferă să-şi vândă casele prin agenţiile imobiliare, în speranţa că-şi vor acoperi datoria şi vor rămâne cu ceva prin buzunare. Altfel, banca scoate cât scoate pe imobilul respectiv, iar diferenţa o obţine punând poprire pe leafă datornicului.
* Preţuri cu 30% mai mici faţă de acum un an
Preţurile pe piaţa locală au cunoscut o scădere drastică în ultimul an de zile, potrivit dealerilor imobiliari: între 25 şi 30% din ianuarie anul trecut, până în ianuarie anul acesta.
„Numai în ultimele două-trei luni, preţurile de vânzare efectivă au scăzut cu o medie de 10%”, ne explică Liliana Ilaşi, de la Agenţia LiliBest Piatra Neamţ. „Nu se mai fac decât câteva tranzacţii lunar şi acelea doar la garsoniere şi apartamente cu două camere. O garsonieră se tranzacţionează cu 10.000 – 20.000 de euro, iar un apartament cu două camere la 20.000 – 25.000 de euro”.
În cel mai căutat cartier din oraş, Precista, un apartament cu trei camere, cu termopane, centrală proprie şi îmbunătăţiri a fost vândut cu 38.000 de euro, în timp ce apartamente similare din Dărmăneşti s-au dat cu numai 23.000 – 25.000 de euro. Unii „visători” încă mai ţin la preţ şi încearcă să obţină 40.000 de euro sau chiar 50.000 de euro pe trei camere. Ce-i drept preţul acesta era practicat în anii de boom imobiliar 2006-2007.
* Dezastru la terenuri şi chirii
Şi la capitolul terenuri situaţia este dezastruoasă. Dacă până acum doi-trei ani, vara se vindeau terenuri la greu pentru ridicarea unor case în regie proprie, tinerii muncind în Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, chiar şi în Grecia, pentru a aduna banii de casă, acum nu se mai întâmplă la fel. Şi oferta la terenuri pentru case este foarte slabă, majoritatea suprafeţelor din zonele rezidenţiale fiind tranzacţionate deja cu ani în urmă. După ce pământul a fost fărâmiţaţ mereu în parcele din ce în ce mai mici, acum o bucăţică de 500 până în 1.000 mp abia se vinde cu 5.000 – 10.000 de euro. Media la care mai mişcă ceva la terenuri este undeva la 5-7 euro pe mp.
Scăderea nivelului de trai este oglindită şi de cazurile tot mai frecvente de „turism imobiliar”. Adică, 80% dintre chiriaşi au ajuns să dea tunuri, să acumuleze datorii la întreţinere destul de mari, eventual să-şi mai şi însuşească bunuri din garsoniera sau apartamentul închiriat, după care continuă…balada chiriaşului grăbit. Pleacă într-o altă locaţie, unde figura se repetă de cele mai multe ori. Din cauza sesizărilor primite în legătură cu „turiştii imobiliari”, unele agenţii imobiliare refuză să intermedieze astfel de contracte de închiriere.
O garsonieră se închiriază acum cu 80 până la 130 de euro lunar, iar un apartament cu două camere cu 100 până la 200 de euro, în funcţie de zonă, confort şi îmbunătăţiri.
