La Borca, pădurea este o povară…

* Torenţii – atentat la viaţa oamenilor

* Investiţii în „moarte clinică”, din cauza unor hârtii

La Borca, pădurea ocupă peste 75 % din suprafaţa comunei. În acest context, de la primarul Ovidiu Niţă am vrut să aflăm cu cât îi ajută ori îi încurcă pe cetăţeni noile prevederi ale Codului silvic. Fie că sunt ori nu proprietari de pădure. „Nu ne ajută cu nimic! În forma de acum, Codul silvic este catastrofal! Dacă până acum pădurea era un generator de mediu curat, de apă bună şi rece, de locuri de muncă şi venituri, în viitor nu va mai fi aşa. Am să repet asta, ori de câte ori voi avea ocazia. Dacă Eminescu, într-o frumoasă poezie spunea: „Codru-i frate cu românul”, acum  trebuie rescris versul: „Codrul român e frate cu… austriacul…” Nu se mai poate. Problemele pe care ni le creează acum pădurea, mă fac să zic asta. Nimeni nu face nimic pentru pădure, doar exploatează masa lemnoasă. Pentru mine, ca unitate administrativ-teritorială, pădurea a devenit o povară. Romsilva doar administrează pădurea statului, dar nu face absolut nimic pentru a îmbunătăţi situaţia torenţilor, dar nici a infrastructurii rutiere. Toate drumurile comunale sunt în aval de exploataţiile forestiere. Sunt zeci şi sute de maşini cu câte 40-50 mc de material lemnos circulă pe ele, distrugându-le, an de an. Noi trebuie să le reparăm, dacă ne mai ajung banii şi pentru asta… Noi le reparăm, alţii le distrug la loc! Ei cu câştigurile, noi cu pagubele…”

* Torenţii montani: atentate sigure la viaţa oamenilor, nu doar pericol pentru gospodării!

„Dacă până acum, aceşti torenţi montani, care produc anual pagube foarte mari, puneau în pericol doar gospodăriile populaţiei, mai cu seamă cele din zona Sabasa, acum pun în pericol şi viaţa oamenilor. Este foarte grav!”

Din disperarea primarului Ovidiu Niţă se înţelege foarte clar că problemele din zonă s-au acutizat foarte tare. Puhoaiele mătură tot în calea lor, constituind acum  o ameninţare foarte serioasă pentru viaţa oamenilor, nu doar pentru bunurile din gospodăriiile populaţiei. O stare de fapt alarmantă,  confirmată şi mult trâmbiţată  de edilul din Borca: „În anii 2008-2009 şi 2012-2013, torenţii au cărat masiv aluviunile la vale şi au destabilizat toţi versanţii, din amonte de satele comunei Borca. Acum, la orice ploaie, cu un debit ceva mai mare, apa angrenează cantităţi foarte mari de aluviuni. La ploile din anul 2012, de prin munţi au fost aduşi 70.000 mc de aluviuni.  În zona montană se pune altfel problema aluviunilor, nu-i ca în celelalte părţi, unde înseamnă doar nişte mâl adus de ape. La noi aluviunile  înseamnă bolovani, pietriş, buşteni, resturi vegetale şi alte materiale cărate de la exploatările forestiere din munte. Acestea generează o mulţime de probleme, dar şi costuri suplimentare la bugetul local. Numai ca să încarci 70.000 mc de aluviuni şi tot e un volum imens de muncă. Nu mai zic de cheltuielile aferente. Mă refer la cele pentru încărcarea şi transportul aluviunilor din locul unde l-a adus apa. Apoi mai e şi refacerea drumurilor distruse de ape. În final, te sperii când vezi cât te costă „distracţia” după fiecare ploaie…”

* Investiţii aflate de multă vreme în…”moarte clinică”

Supărarea primarului Ovidiu Niţă are motive temeinice. Sunt nişte anomalii cărora nu mai reuşeşte să le dea de capăt. „E strigător la cer”, sunt cuvintele pe care le-a tot repetat, indignat, pe durata discuţiei noastre. Şi are dreptate. Mai ales că, de ani buni, se zbate să rezolve ce alţii n-au făcut la vremea lor. După ani de zbucium şi alergătură, nu numai că n-a reuşit să rezolve problemele, dar s-a mai ales şi cu alte belele… E ceva de noaptea minţii! Tocmai cei care ar trebui să te ajute, îţi pun „beţe în roate”. Iată şi care sunt „morile de vânt” cu care se luptă primarul de Borca. În zona Sabasa au fost făcute, prin 1968, nişte investiţii pentru regularizarea unor torenţi montani. Dar ele „şi-au trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul”. Ca atare trebuiau de mai multă vreme făcute formele pentru casarea lor. Era treaba celor de la Romsilva, de la Bucureşti. Dar n-au făcut cele hârtii. În lipsa acelor hârţoage, ca să investească acum în „cuminţirea” torenţilor montani, automat, ar însemna deturnare de fonduri. În acte zona respectivă figurează că are realizate  investiţii pentru regularizarea torenţilor montani pe pârâul Frunţii şi pe pârâul Găinii. Acolo unde situaţia este cea mai gravă, mai alarmantă pentru oameni şi gospodăriile lor, pentru tot ce se află în acea zonă. Tot din cauza neîntocmirii dosarelor de casare a investiţiilor vechi de când lumea, primarul Ovidiu Niţă a pierdut, toamna trecută, o finanţare europeană de peste 80.000 euro. Ca să nu mai spun că, tot anul trecut, ministrul Lucia Varga promisese fonduri pentru regularizarea unui torent montan. Dar, vezi minunea, în acte acel torent montan figura ca fiind rezolvat, că, vezi Doamne, se făcuse acolo investiţia. Nu se mai puteau aloca alţi bani…  Mai exact, Direcţia Silvică Neamţ figurează cu investiţii realizate pentru corectare torenţi în comuna Borca. Dar, aşa cum am spus,  la astea trebuiau demult făcute formele de casare.  Atâta vreme cât aceste  hârtii nu se vor întocmi, nu se poate investi nimic acolo. Asta în condiţiile în care acel teren este în intravilanul comunei Borca, se află în administrarea sa. E drept, Primăria Borca are în proprietate pământul, dar nu şi torenţii, care produc atâtea stricăciuni şi pun în pericol viaţa locuitorilor. Mai exact, este vorba de acele investiţii „moarte”…  De ani de zile autoritatea locală se confruntă cu aceeaşi problemă, căreia nu i se dă rezolvarea. Una foarte simplă, făcută dintr-o întorsătură de condei şi câteva file din dosarele investiţiilor aflate de foarte multă vreme în „moarte clinică”…

* Drum forestier, dar fără pic de pădure în preajmă…

De doi ani, primarul Ovidiu Niţă se chinuieşte să treacă un drum forestier în administrarea primăriei. Nu mai este demult pădure în acea zonă. „De când sunt la primărie am făcut două rânduri de documentaţii. Primul dosar a  trebuit refăcut, era acolo o neconcordanţă în privinţa lungimii drumului. Era vorba de vreo 200 m, cu cât acel drum era mai lung ori mai scurt. Nu mai contează asta. Pentru că imediat a trebuit să refac şi cea de-a doua documentaţie. Dar  s-a „piedut” la Romsilva. Dosarul are număr de plecare şi avize favorabile, atât de la Consiliul Judeţean Neamţ, cât şi de la Prefectura Neamţ. La Romsilva nu se mai găseşte dosarul respectiv…”

Dispariţie misterioasă, dar nu lipsită şi de consecinţe. Normal, în defavoarea autorităţii locale nemţene şi, mai ales, a cetăţenilor din comuna Borca. „La inundaţiile din 2009, acel drum a fost distrus în totalitate”, spune primarul Ovidiu Niţă. „ Atunci, s-au făcut acolo nişte investiţii, că drumul trebuia neapărat refăcut. În acea zonă sunt organizate toate stânile din Sabasa, acolo sunt şi păşunile oamenilor şi ale primăriei. Este o zonă de interes economic. S-au investit atunci peste 350.000 lei.  Sumă pentru care, la ora actuală, am proces pe rolul  instanţei de judecată. Curtea de Conturi a impus să recuperăm suma respectivă, iar noi am depus contestaţie în instanţă pentru acea decizie. S-a făcut o investiţie pentru oamenii din Borca, care aveau mare nevoie de ea. Nu s-au cheltuit pentru altceva acei bani. Faci un lucru în folosul oamenilor, după care eşti tras la răspundere, în instanţă. Este foarte simplu să se rezolve cu statutul acestui drum, ca să treacă de la Silvic, la Primăria Borca. Este suficientă o hotărâre de guvern pentru asta”.

” Monopol pe piaţa lemnului!

La începutul discuţiei, primarul Ovidiu Niţă, vorbea de  rescrierea unui vers eminescian, cel referitor la „Codru-i frate cu românul”. Am vrut să ştim exact ce amestec are austriacul în toată această prietenie…”Noul Cod silvic este de partea multinaţionalelor, nu de partea firmelor româneşti mai mici. Firmele autohtone  cu 5-10 angajaţi vor dispărea. În doi ani va dispărea şi concurenţa de pe piaţa masei lemnoase. Va fi monopol pe lemn! Marile firme vor stabili direct cu Romsilva preţul lemnului. Micul producător nu va putea ţine pasul cu companiile mari. Multinaţionale au făcut să dispară peste 300 de firme din judeţele Suceava şi Neamţ. La un loc, acele firme aveau peste 2500 de angajaţi. Peste 85% din lemnul scos la vânzare este cumpărat de multinaţionale. Asta pentru că oferă un preţ mai bun decât firmele româneşti.  Materialul lemnos pleacă de aici sub formă de… buşteni.”

Tina CONDREA