Înălţarea Domnului este şi Ziua Eroilor din România. Aşa cum informează Patriarhia Română, astăzi, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troiţele şi monumentele acestora din ţară şi străinătate.
De asemenea, la ora 12,00, în toate lăcaşurile de cult din ţară se trag clopotele timp de trei minute, iar în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ se păstrează un moment de reculegere dedicat eroilor neamului. Festivităţile de comemorare a eroilor încep după oficierea Sfintei Liturghii a Înălţării Domnului.
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Ulterior, în timpul dictaturii comuniste, tradiţia a fost întreruptă, fiind reluată abia după 1990, prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 care au proclamat această zi ca sărbătoare naţională bisericească.
Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos – Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.
„Biserica noastră a hotărât ca eroii să fie cinstiţi în această zi, pentru că s-au urcat cu sufletul la cer, precum S-a Înălţat la cer Domnul nostru Iisus Hristos. Astăzi, la orele 12.00, în toate bisericile de pe cuprinsul ţării se oficiază slujbe speciale de pomenire a eroilor neamului, fiecare parohie având câte un monument închinat celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea ţării”, ne-a declarat părintele protopop Valentin Tofan.
*Tradiţii şi obiceiuri de Înălţarea Domnului
„ Înălţarea Domnului este cea dintâi mare sărbătoare prăznuită la 40 de zile de la Învierea Domnului. Potrivit Sfintei Scripturi şi Tradiţiei Bisericii, Înălţarea la Cer a Domnului s-a petrecut pe Muntele Măslinilor. Acolo se află astăzi mănăstirea rusească Înălţarea Domnului, aşezământ monahal ce a luat fiinţă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de această mănăstire se află o capelă închinată Sfântului Ioan Botezătorul, deoarece, potrivit tradiţiei, capul sfântului a fost aflat în acest loc în secolul al IV-lea”, a precizat părintele Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra-Neamţ.
Ispas este denumirea populară a sărbătorii Înălţării Domnului. Deoarece intervalul de timp de la Paşti şi până la Înălţare este egal cu cele 40 de zile, cât se crede că zăboveşte sufletul mortului înainte de plecarea pe lumea de dincolo, tradiţia populară a legat Ispasul de pomenirea morţilor.
Potrivit etnologului Ivan Evseev, în multe zone ale ţării, în preziua Ispasului se ţin Moşii de Ispas, cu riturile specifice pomenirii strămoşilor. Din vremuri precreştine datează şi Nedeile de Ispas, sărbători-târguri (bâlciuri) cu petreceri campestre şi jocuri ale tinerilor, având multe elemente ale unor străvechi rituri de iniţiere a băieţilor şi fetelor, de trecere a tinerilor într-o altă categorie de vârstă.
Sărbătoarea creştină a Înălţării Domnului mai are şi alte elemente ale unor arhaice sărbători calendaristice, marcând hotarul dintre primăvară şi vară, precum şi momentul urcării şi instalării ciobanilor pe păşunile de munte şi al punerii oilor pe brânză, motiv pentru care în această zi ciobanilor li se dăruieşte un caş.
Paştele cailor este o sărbătoare care pică în aceeaşi zi cu Înălţarea Domnului sau ziua de Ispas, adică exact la 40 de zile după Paşti, fiind cunoscută şi sub denumirea de „Joia iepelor”.
Tradiţia spune că, atunci când Maica Domnului l-a născut pe Mântuitorul Hristos în ieslea grajdului, pe cât de cuminţi erau boii şi oile, pe atât de gălăgioşi erau caii din grajd. Mâhnită fiind de faptul că pruncul nu avea linişte, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului le-ar fi spus să nu se sature de mâncare decât o dată în an, la Înălţarea Domnului, când Fiul ei se va fi înălţat la Cer.
În zilele noastre, expresia „la paştele cailor” desemnează ceva ce se va realiza într-un timp foarte îndepărtat sau niciodată. Această expresie se pare că se regăseşte doar în spaţiul cultural românesc.
Irina NASTASIU