Dintre arbuștii fructiferi, cei mai profitabili sunt coacăzul negru, zmeurul, murul și afinul. Așa că oricare din aceste specii pomicole poate fi o alegere inspirată pentru fermierii nemțeni, chiar și pe suprafețe mci. În plus, plantațiile pot fi realizate și pe bani europeni, aceste specii pomicole fiind și cele mai bine punctate.
Fructele de zmeur sunt o adevărată colecție de minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate în forme ușor asimilabile. Plus vitaminele A, B1, B2, D si P, dar mai ales vitamina C, prezentă în cantități impresionante. Așa că zmeura este un adevărat izvor de sănătate, iar fiecare fruct este o variantă naturală extrem de reușită a suplimentelor de vitamine și minerale care se găsesc în farmacii. Substanțele vindecătoare pot fi asimilate exclusiv din zmeura proaspătă și mai puțin din cea congelată.
*Condiții de sol
Zmeurul necesită un teren însorit, cu o bună mișcare a aerului, umezeală suficientă, ferit de vânturile puternice și de temperaturile foarte scăzute din timpul iernii. Pentru înființarea unei plantații pe suprafețe mari, arealul se poate testa timp de doi-trei ani, cultivând o suprafață mai mică de zmeur.
Zmeurul se dezvoltă cel mai bine pe solurile lutoase, bine drenate, bogate în materie organică și cu o bună capacitate de reținere a apei. Se poate cultiva și pe solurile mai nisipoase, dar în condiții de irigare. Nu se vor înființa plantații de zmeur pe soluri reci și argiloase, unde exisă tendința de băltire a apei, deoarece cultura va fi compromisă încă din primii ani. Plantele de zmeur se procură din timp, din pepiniere autorizate, care sunt controlate și autorizate.
*Planta premergătoare
Cerealele păioase pot fi bune premergătoare pentru zmeur, mai ales dacă se face o erbicidare totală după recoltat și răsărirea buruienilor. Alte premergătoare pot fi leguminoasele, care lasă terenul îmbogățit în azot și, în general, curat de buruieni. Legumele timpurii, care se recoltează în timpul verii, pot fi o altă soluție. Se evită următoarele premergătoare: cartofii, roșiile, vinetele sau ardeii, din cauza riscului infecției solului.
Acolo unde există zmeur sau mur din flora spontană în preajma plantației, acesta se va elimina prin mijloace mecanice sau prin erbicidare pe o rază de cel puțin o sută de metri.
*Plantarea de toamnă
Plantarea zmeurului se poate face toamna sau primăvara. În lunile de toamnă pământul are destulă apă. În primăvară, plantarea se face în martie-aprilie, iar planta s-ar putea să prindă o perioadă de secetă, iar zmeurul are o perioadă de acomodare mai mică.
Pentru plantarea de toamnă terenul se ară cât mai adânc și se discuiește bine, ca pământul să fie cât mai fin, permițând o dezvoltarea armonioasă a plantei. Zmeurul nu trebuie plantat mai adânc de 20 cm, există riscul ca să nu mai iasă la primăvară. Planta se așază cu rădăcina răsfirată, care se acoperă apoi cu pământ, iar solul se tasează ușor în jurul plantei.
După plantarea de toamnă, zmeura nu are nevoie de îngrijiri speciale. Se așteaptă „trezirea la viață“, când se lucrează terenul și se aplică preventiv tratamentele împotriva bolilor și a dăunătorilor.
Atenție la rozătoare! La sfârșitul toamnei stropiți plantele cu apă amestecată cu praf de ardei iute sau de usturoi. Datorită mirosului înțepător de usturoi, dar și a gustului iute, rozătoarele nu mai pun botul pe plante. Este foarte simplu de folosit, iar rețeta este la fel de ușoară.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU