* Oferă protecția fonică și contra prafului
* Poate crește 1,5 metri pe an!
Promovat la noi cu supranumele de ”gardul viu minune”, ulmul din Turkestan (Ulmus pumila celer) este o alegere frecventă și eficientă pentru înființarea unei perdele verzi care să ofere intimitate curții sau să separe anumite zone ale acesteia. Principalele avantajele acestui gard viu sunt rezistența ridicată, creșterea rapidă și faptul că ”filtrează” praful, dar și zgomotele.
Ulmul din Turkestan este o plantă cu frunze căzătoare, mici şi lucioase cu o coloratură de verde viu, ce formează un gard viu de mare densitate. Fiind cunoscut și drept un gard viu minune, ulmul din Turkestan are o rezistență ridicată, o creștere rapidă și este nepretenţios, pretându-se la orice fel de sol şi condiţii de climă.
*Creșterea intesivă, dictată de apă
Gardul viu minune poate ajunge la o înălțime de până la 3 metri în 2 ani, în timp ce îşi croieşte un diametru dens, tufos, oferind astfel o capacitate de umbrire deosebită. În privința îngrijirii, trebuie menționat că nu este o specie pretențioasă. De reținut că are o capacitate ridicată de protecție antipraf, oferind în același timp și o protecție antizgomot.
Ulmul din Turkestan are o rezistență impresionantă la frig, suportând chiar și temperaturi de -35 grade Celsius și rezistând la vânturi extreme, ceea ce îl face să poată și plantat în orice zonă a țării.
Sădirea gardului viu Ulmus pumila celer se face de la mijlocul lunii octombrie sau noiembrie (după primele îngheţuri) până sfârşitul lunii martie, începutul lui aprilie. La fel se procedează și în cazul în care are loc o mutare a gardului, indiferent de vârsta acestuia. Pentru un gard viu mai dens și, implicit, mai frumos, se recomandă ca sădirea plantelor să se facă la o distanță de 20 cm pe rând și pe două rânduri.
Creșterea gardului viu este reglabilă, fiind influențată de cantitatea de apă de care acesta dispune și poate ajunge la 1,5 metri pe an. Dacă se dorește creșterea intensivă, ulmul va fi udat în mod regulat până când se atinge mărimea dorită. După asta, gardul viu va putea primi o cantitate redusă de apă, ceea ce va încetini procesul de creștere.
*Îngrijirea gardului viu
Lăstarii lungi sunt tunși de cel puţin două ori până la cel puţin jumătate din lungimea lor în cursul verii, în timp ce toamna această lucrare este realizată cel puţin o dată. La ultima tăiere de întreţinere, care are loc la sfârşitul toamnei, gardul viu se taie la o înălţime aproximativ uniformă.
În primul an se acordă o atenție mai mare desimii gardului viu, desime care depinde de tăierile realizate. Astfel, cu cât fiecare tăiere va fi mai aproape de tăierea anterioară (10-12 cm), cu atât gardul va deveni mai dens. La începutul primăverii se realizează o tăiere de regenerare până la aproximativ 10- 15 cm deasupra solului, pentru ramificare. Fără tăierile corespunzătoare, gardul viu va fi înalt, dar rar.
Dăunătorii ulmului de Turkestan apar doar după ierni blânde. Principală problemă a gardului viu o reprezintă coconii de acarieni, de muşte sau chiar de ţânţari. Săculeţele roşii în care se dezvoltă dăunătorii sunt ușor de observat și chiar dacă planta nu suferă deteriorări deosebite, estetica acesteia are de suferit. Pentru prevenirea apariției acestor coconi, se recomandă ca după iernile blânde, în perioada imediat următoare apariţiei mugurilor, gardul viu să fie tratat cu insecticid.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU