- “Păşunea de iarnă” a animalelor
- Tot mai căutat pe piața furajelor
- Nutreț cu costuri de producţie reduse
Tina CONDREA-ZĂPODEANU
Prin extinderea investițiilor în zootehnie, porumbul siloz devine tot mai căutat pe piața furajelor. Așa că piața de porumb siloz este în continuă expansiune, tot timpul este în evoluție.
Porumbul pentru siloz este considerat a fi “păşunea de iarnă”, iar folosirea lui constituie cel mai eficient mod de hrănire a animalelor în perioada de stabulaţie, având un grad foarte ridicat de consumabilitate. Porumbul de siloz reprezintă cea mai importantă cultură pentru crescătorii de taurine, în special pentru vacile de lapte. Ponderea silozului în hrana acestor animale constituie 60-70%.
Recomandate, soiurile care produc multă fibră și ştiuleți mari
Tehnologia de cultivare a porumbului pentru siloz și modalitatea de conservare nu diferă de la un fermier la altul. Ei preferă hibrizi adaptați la zonele lor climatice, soiuri ce produc o mare cantitate de fibră și ştiuleți mari. Condiția ideală este ca hibridul de porumb siloz să rămână cât mai multă vreme verde, până la recoltare. Mai ales ca unii fermieri preferă să taie porumbul când grăuntele acumulează cea mai mare cantitate de proteină.
Porumbul siloz este un nutreţ cu costuri de producţie reduse, ca urmare a producţiilor mari obţinute la hectar, a volumului redus de lucrări de întreţinere, dar şi posibilităţi de mecanizare totală a culturii.
Porumbul siloz se cultivă atât în cultură principală, cât şi în cultura dublă după alte plante care eliberează terenul devreme. Porumbul pentru siloz are cerinţe mai mari pentru apă şi substanţe nutritive din sol, faţă de porumbul pentru boabe, deoarece densitatea este mai mare, iar producţiile cele mai mari se obţin după prăşitoare, fertilizate cu gunoi de grajd, după leguminoase sau pe terenuri desţelenite. Cultura se amplasează în apropierea silozurilor şi a adăposturilor pentru animale.
Pregătirea, fertilizarea și recoltare
Însămânţarea se face în arătura adâncă de toamnă, în agregat cu grapa stelată. Primăvara, terenul se pregăteşte folosind grapa cu discuri în agregat cu grapa stelată. Densitatea plantelor este mai mare decât la porumbul pentru boabe, iar norma de sămânţa va fii între 25-30 kg/ha.
Combaterea buruienilor se realizează prin 2-3 prăşile mecanice, folosind cultivatorul, la intervale de 2 săptămâni, sau pe cale chimică prin aplicarea erbicidelor. Combaterea bolilor si dăunătorilor se face prin evitarea monoculturii, eliminarea şi distrugerea plantelor bolnave, cultivarea de hibrizi rezistenţi. Porumbul siloz valorifică foarte bine gunoiul de grajd administrat la planta premergătoare sau încorporat sub brazdă odată cu arătura de toamnă în cantitate de 30-40 t/ha. Folosirea unor cantităţi mari de îngrăşăminte chimice este condiţia obţinerii unei producţii mari de biomasă furajeră. Azotatul de amoniu este cel mai bine utilizat, odată cu semănatul în cantităţi de 200-250 kg/ha. Sporuri mari de producţie se obţin atunci când îngrăşămintele cu azot se administrează împreună cu cele cu fosfor.
Porumbul pentru siloz se recoltează în faza de lapte-ceară, când umiditatea plantelor este de 75%.Dacă recoltarea se face mai devreme, silozul obţinut este de proastă calitate. Întârzierea recoltării duce la uscarea plantelor care îşi pierd suculenţa şi se presează mai greu în siloz, rămânând goluri, fermentaţia lactică este stânjenită, producându-se fermentaţii nedorite care depreciază calitatea silozului.