Plantația de nuci franțuzești devine o afacere tot mai tentantă și pentru mulți fermieri nemțeni. Pentru a afla cât de profitabilă este o astfel de livadă de nuci, punem în balanță avantajele, dar și capcanele unei asemenea investiții.
Specialiștii de la institutele românești de cercetare recomandă plantarea soiurilor autohtone de nuc, arătând că soiurile din import, mai ales nucii franțuzești, nu se pot adapta la condițiile de la noi și nu vor da recolta așteptată, deși intră pe rod mai devreme. Explicațiile specialiștilor par să fie contrazise de unii fermieri care nu renunță la nucul franțuzesc. Unii chiar au și reușit ca, după 7 ani de la plantarea soiului Fernor, acesta să fie aclimatizat destul de bine și să dea primele roade, iar sistemul de irigații îi ajută în continuare să se dezvolte armonios.
*Contează locul de plantare
Locul unde se va înființa livada de nuci franțuzești trebuie bine ales, pe cât posibil să aibă aceleași caracteristici de climă și sol ca locul de proveniență al materialului săditor. Contrar părerilor unora, soiul Fernor este foarte bine adaptat la clima noastră.
Însă puieții din soiul Fernor sunt foarte scumpi.
Sistemul de irigații este esențial într-o livadă de nuci franțuzești. În timp ce nucul românesc este caracterizat de o rezistență ridicată la secetă și ger, cei de origine franceză manifestă o sensibilitate ridicată la lipsa precipitațiilor și temperaturi negative. Dacă pentru a-i proteja de ger nu există nicio soluție minune, pentru a-i proteja de secetă trebuie neapărat să investești într-un sistem de irigații.
Este neapărat nevoie de sistem de irigații, pentru că nucii franțuzești sunt foarte sensibili la lipsa de apă, mai ales în primii ani de la plantare. Dacă au lumină, apă și un pământ de bună calitate, nu au cum să nu rodească.
*Sol fertil cu expoziție sudică
Pentru înființarea unei plantații de nuci ai nevoie de sol fertil, puternic aprovizionat cu elemente nutritive și care trebuie să aibă neapărat expoziție sudică, astfel încât pomii să beneficieze de lumina puternică a soarelui.
Dacă nu au lumină și apă la discreție, nu oferă producții bune. Este foarte important ca pânza freatică să nu fie situată mai sus de 3 metri, pentru că dacă rădăcinile ajung în zona apei pomul se usucă. Tocmai de aceea și cel mai recomandat sistem de irigare este cel prin picurare.
La fel ca orice altă plantă și nucul are nevoile lui specifice. Pomii nu oferă producții bune dacă nu sunt fertilizați și îngrijiți corespunzător. Tocmai de aceea este nevoie o schemă de fertilizare și tratament care să asigure o livadă sănătoasă, ferită de boli și dăunători. Tehnologia e strictă: stropit, erbicidat, fertilizat. La fel ca la orice specie de pomi. Nucul are cea mai periculoasă boală: bacterioza, pentru asta se fac majoritatea stropirilor în timpul vegetației. Apoi se fac stropirile pentru diferiți dăunători, insecte, păduchi, acarieni. Pe an, ideal ar fi 10-12 stropiri.
Schema de fertilizare este mai complexă, nucul are nevoie de azot, fosfor, potasiu și microelemente precum magneziu, mangan. La un hectar se aplică 400 kg de azotat pentru a ajuta planta să crească. Azotatul se dă primăvara, iar pentru iarnă se administrează fosfor și potasiu.
Nucii comuni intră pe rod destul de târziu, la 8-10 ani. Nucul franțuzesc poate oferi o primă producție însemnată la cinci ani de la plantare, dacă nu apar seceta și înghețurile.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU