Hreanul are multiple utilizări în domeniul culinar și medicinal, în tratarea a peste o sută de afecțiuni infecțioase. Se știe, hreanul este foarte mult căutat toamna, fiind folosit la prepararea murăturilor.
Rădăcina este deosebit de bogată în vitamina C și B, precum și în minerale: fier, potasiu, calciu, magneziu. Hreanul conține de două ori mai multă vitamina C decât lămâia. Rădăcina hreanului conține substanțe antibiotice naturale, triglicozizi sulfurați, enzime, fitohormoni, uleiuri volatile și peroxidază, o substanță antioxidantă foarte valoroasă.
Mirosul înțepător și gustul iute al hreanului se datorează unor compuși chimici, care sunt un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăunătoare, fiind de multe ori mai eficienți decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Rădăcina de hrean are și proprietăți citostatice foarte puternice, glucozinolații fiind eficienți în foarte multe forme de cancer de piele, plămâni, colon, stomac. Hreanul este util în tratarea paradontitei, stimulează gingiile și îndepărtează infecțiile.
*Indicații terapeutice
Hreanul este una dintre cele mai importante plante folosite în fitoterapie. Consumat frecvent, hreanul reduce riscul de cancer si de tumori.
Hreanul, prin acțiunea directă cu pielea, stimulează circulația sangvină, ajută la dilatarea vaselor capilare. Hreanul reduce durerile și inflamațiile cauzate de artrită. Hreanul este folosit în multe afecțiuni respiratorii precum tusea, infecțiile sinusurilor, astmul și bronșitele. Datorită efectului expectorant, hreanul ajută organismul să elimine excesul de mucus.
Hreanul ajută organismul să lupte împotriva chimicalelor care cauzează cancer, protejează organismul de factorii nocivi din mediul înconjurător. Hreanul este folosit în tratarea infecțiilor urinare și pietrele la rinichi. Ajută la buna funcționare a ficatului și a bilei. Hreanul este bun și pentru cei care țin un regim de slăbire.
*Tehnologia de cultură
Solurile ideale pentru cultivarea hreanului sunt cele bine afânate și bine aprovizionate cu elemente nutritive, importante în dezvoltarea rădăcinilor. Chiar daca are nevoie de umezeală și de irigații, hreanul nu se dezvoltă bine pe terenurile unde pe care există exces de apă. Pentru a obține o producție bună, este indicat ca, înaintea plantării, să se aplice 30-40 tone de gunoi de grajd la hectar. Din punct de vedere al plantelor premergătoare, se recomandă tomatele, vinetele, ardeiul, mazărea și fasolea. Plantarea hreanului se face în biloane sau straturi înălțate. Cea mai buna perioada de plantare a hreanului este toamna.
Udarea plantelor este necesara imediat după plantare, pentru a ne asigura că butașii se prind. Ulterior, hreanul va fi udat de 3 ori pe săptămâna.
Hreanului îi priește cel mai bine acolo unde există o clima mai umedă. Unde se dezvolta bine cartoful, acolo se dezvolta bine si hreanul.
În perioada vegetației, o atenție sporită se acordă lucrărilor de întreținere, pentru a menține terenul afânat și curat. În cazul apariției unor boli, cum sunt rugina sau pătare frunzei, sunt recomandate substanțele organice de combatere, precum zeama bordeleză.
Hreanul se recoltează toamna, în cel de-al doilea an de cultură, în lunile septembrie-octombrie. Poate fi recoltat și primăvara, înainte de intrarea în vegetație a plantei. Hreanul se poate păstra cel mai bine în nisip și la umbră.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU