Meiul se cultivă din cele mai străvechi timpuri pentru boabe, valoarea lor nutritivă fiind asemănătoare cu a celorlalte cereale. Considerat regele cerealelor, meiul are un rol foarte important în alimentație, deoarece conține cantități mari de vitamine și minerale: potasiu, magneziu și zinc. Este deosebit de apreciat de nutriționiști, deoarece are de două ori mai multe proteine decât orezul și poate fi consumat atât de bolnavii cu intoleranță la gluten, cât și de cei cu colon iritabil. În plus, meiul este de folos suferinzilor de artrită, celor care au probleme cu digestia sau anemicilor.
Importanța meiului în Europa a scăzut începând din Evul Mediu, fiind înlocuit treptat cu grâul, porumbul și alte cereale mai productive și mai valoroase.
În prezent, meiul intră în atenția fermierilor ca plantă furajeră, cultură de bază sau cultură succesivă, datorită perioadei scurte de vegetație, de aproape două luni. Recoltat în faza de lapte-ceară, meiul constituie un excelent furaj pentru masă verde ori pentru însilozat.
Tehnologia de cultivare a meiului este complet mecanizată. Meiul dă producții ridicate și, din punct de vedere chimic, este foarte asemănător cu boabele de porumb.
În alte regiuni ale globului, India, China, Oriental Apropiat și Rusia, boabele de mei sunt folosite în alimentația omului, unde meiul se numără printre cele mai importante culturi pentru gris și păsat.
* Meiul nu suportă monocultura!
Tulpina plantelor de mei este păroasă, fistuloasă, înaltă de 100-150 cm și lignificată la bază. Capacitatea de lăstărire a tulpinilor de mei este ridicată, însușire dorită pentru culturile furajere și nedorită pentru culturile de boabe.
La începutul perioadei de vegetație ritmul de creștere al meiului este redus și se poate ușor îmburuiena, după care ritmul de creștere devine foarte accentuat.
Plantele care permerg cultura meiului trebuie să lase terenul curat de buruieni, din motive lesne de înțeles, meiul la începutul perioadei de vegetație crește încet și se poate îmburuiena ușor.
Meiul nu suportă monocultura! În rotația de cultură el dă producții mai mari cu până la 80%, față de monocultură. În cultură succesivă meiul se seamănă în primul rând după orz și grâu.
*Se seamă la mijlocul lunii iulie!
Meiul preferă solurile calde, bogate în humus, cu reacție neutră spre alcalină. Meiul suportă bine valurile de căldură cu temperaturi de 40 grade Celsius. Cerințele față de apă sunt reduse, având cel mai scăzut coeficient de transpirație dintre cereale.
Lucrările solului care se fac pentru mei sunt asemănătoare cu ale celorlalte graminee. În cultură succesivă, meiul se seamănă până cel târziu la 15 iulie în zona de câmpie și la 10 iulie în zonele colinare. Recoltatul meiului se face direct cu combina reglată pe specificul plantei de mei. Imediat după recoltare semințele de mei se pun la uscat pentru a nu se deprecia recolta, pentru siloz, meiul se recoltează plantă întreagă, direct cu combina de recoltat furaje, în acest caz recoltatul începe când plantele au ajuns în faza de lapte ceară, iar plantele se toacă cât mai mărunt. Producțiile de boabe la hectar ajung la 3 tone, iar cele de paie la 4 tone. Paiele de mei sunt mai valoroase pentru hrana animalelor decât cele de ovăs.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU