*Sfecla elvețiană prinde rădăcini și la noi *Este o cultură de nișă, cu profit mare *Mangoldul este o sursă de vitamine, minerale și antioxidanți
Mangoldul este o plantă mai puțin cunoscută la noi, fiind introdusă în cultură de fermieri temerari. Mangoldul e o cultură de nișă, aducătoare de profituri mari. Deși această legumă se cultivă din vremuri străvechi, la noi încă nu-i chiar atât de bine cunoscută. Acum, cultura de mangold, sfeclă elvețiană cum mai e cunoscută, este foarte atractivă pentru micii fermieri, mai ales pentru cei care practică agricultura ecologică.
Noua „verzitură“ este foarte apreciată de consumatorii din marile orașe, de cei care preferă un stil de viață cât mai sănătos, cu alimente neprocesate termic și multe salate. Pentru a face o comparație, putem spune că sfecla elvețiană are proprietăți nutritive similare cu ale spanacului.
Mangold a fost cea mai folosită legumă din timpul Imperiului Roman, fiind preluat de romani din Babilon acum 3.000 de ani. Mangold este foarte mult apreciat și folosit în țările occidentale. Spre exemplu, în Italia mangoldul este cultură tradițională.
*Cultura nu-i pretențioasă
Cultura de mangold nu-i deloc pretențioasă, planta se comportă în grădină ca „suratele“ sale măcrișul sau mult mai întâlnitul spanac. După primul an, fermierul poate produce deja sămânța singur, recoltată de la mangold. Diferența între mangold și spanac este că nu face semințe la începutul verii, astfel că poate fi cules până toamna târziu.
Mangold, ca orice altă legumă din sectorul bio, are nevoie de un sol sănătos, curat, fără buruieni. Are pretenții normale legate de căldură și lumină. Mangoldul se poate planta prin răsad sau se poate semăna direct ca și spanacul. Mangoldul poate fi cu tija verde, galbenă sau roșie, în funcție de soiul din care face parte.
Dăunătorii sunt singura problemă în cultura de mangold, mai ales la cea ecologică. Vorbim de atacurile puricilor verzi ori a limacșilor. Dăunătorul merge mereu către o legumă curată, sănătoasă. Nu trebuie omorât dăunătorul, ci doar îndepărtat.
*Aliment și medicament
Mangoldul este o sursă excelentă de fier, potasiu, calciu, fosfor, antioxidanți, minerale, vitamina A și vitamina C. Stimulează lactația și este recomandată pentru mămicile care alăptează. Planta de mangold este recomandat femeilor însărcinate pentru dezvoltarea fătului, datorită conținutului mare de acid folic.
Consumul de mangold este recomandat persoanelor care au deficit de calciu, potasiu, fosfor, sodiu și celor care suferă de diabet. Are proprietăți antiinflamatoare și contribuie la buna circulație a sângelui, fiind și un bun digestiv. Frunzele de mangold se consumă când ating maturitatea, fiind recomandate în dietele de slăbire, pentru că au puține calorii, dar sunt foarte sățioase și hrănitoare. Pot fi folosită la sucuri, în salate sau la supe, ciorbe, sarmale și tot felul de alte preparate. Nervura groasă nu se aruncă, se călește și se folosește ca spanacul.
Mangoldul conține o cantitate mare de fibre și proteine care stimulează digestia și stabilizează nivelul de zaharuri din sânge. Pentru că are în compoziția sa o cantitate mare de antioxidanți, dar și luteină, beta-caroten, zinc, quercitină și zeaxantină, frunzele de mangold joacă un rol important în neutralizarea radicalilor liberi și prevenirea cancerului, în special a cancerul de colon. Consumul de mangold susține sănătatea oaselor pentru că furnizează organismului cantități mari de calciu, magneziu și vitamina K.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU