În scop medicinal, de la coriandru se recoltează fructele, care se usucă și se macină, iar pulberea se folosește la prepararea de tincturi, infuzii și ulei esențial. Frunzele se folosesc de regulă la gătit, dar au și excelente proprietăți antiseptice. Coriandrul este utilizat în fitoterapie în caz de tulburări digestive, dispepsii, meteorism abdominal, anorexie, afecțiuni hepato-biliare, parazitoze intestinale. Uleiul din semințe de coriandru se aplică extern pentru alinarea durerilor hemoroizi sau a celor articulare.
*Sfaturi pentru cultura coriandrului
În prezent la noi se cultivă două soiuri de coriandru, iar planta premergătoare trebuie să lase terenul curat de buruieni și într-o stare fizică bună. Coriandrul realizează producții mari și constante când se cultivă după borceaguri pentru masă verde sau fân, leguminoase pentru boabe și cereale de toamnă. Nu se va semăna după anason, pentru a se evita amestecul fructelor de la cele doua specii, care sunt greu separabile. Nu se recomandă monocultura pentru a preveni atacul bolilor și dăunătorilor. Se va cultiva în același loc după cel puțin 4-5 ani.
Coriandrul reacționează foarte bine la îngrășăminte, în special pe terenuri cu fertilitate mai redusă sau după premergătoare consumatoare de elemente fertilizante, cum sunt cartofii ori sfecla.
Pentru zona montană, unde precipitațiile căzute în timpul perioadei de vegetație a coriandrului sunt mai abundente și provoacă levigarea îngrășămintelor, în special a celor azotoase, dozele de fosfor sau azot se vor administra majorate cu 10-15%.
Gunoiul de grajd se aplică numai plantei premergătoare, îngrășămintele fosfatice se administrează sub arătura de bază, iar cele azotoase primăvara timpuriu, chiar în mustul zăpezii, înaintea pregătirii patului germinativ.
Coriandrul se înmulțește prin semințe, epoca de semănat fiind primăvara, în primă urgență.
Pentru culturile amplasate pe terenuri mai îmburuienate se recomandă 1-3 lucrări cu cultivatorul și 1-2 pliviri selective. Combaterea chimică a buruienilor se face cu erbicide. La coriandru este frecventă brunificarea inflorescențelor și înnegrirea fructelor, care produc pagube însemnate. Se recomandă folosirea de sămânță neinfectată, respectarea asolamentului și igiena culturală.
Dintre dăunători, cel mai periculos este viespea coriandrului, larva acestuia dezvoltându-se în fruct. Pentru combaterea lui se recomandă efectuarea a două tratamente. Preventiv trebuie să se respecte igiena culturală, să se distrugă prin ardere resturile vegetale infestate.
Tina CONDREA