Cidrul românesc este ideea afacerii pornită de un scoțian stabilit în țara noastră de mai mulți ani. Cidrul respectă tradiția băuturii pe care tatăl lui o producea în casă, lângă Edinburgh. În afară de rețetă, cidrul este 100% românesc, obținut din mere autohtone. Dar se poate obține și din vișine ori mure. Producătorul de cidru românesc folosește mai multe sortimente, orintându- se mai mult pe mere din soiurile „Crețești” sau „Florina”. Cele mai bune mere pentru cidru sunt cele puțin lovite, dar de calitatea întâi. Merele din supermarketuri sunt mari, mai frumoase, dar la gust nu se compară cu soiurile vechi, cum sunt cele care se coc doar în toamnă, în lunile octombrie, noiembrie. Acestea sunt merele mai bune de cidru. Fermentarea durează 2-3 săptămâni Cidrul este lăsat să fermenteze în vase de 10.000 de litri, exact ca la vin, sunt de forma unor cilindri cu con jos. Rețeta este aproape ca la vin, se pune drojdie și un pic de sulfit și se lasă la fermentat 2-3 săptămâni. După fermentație, în partea de jos a vasului se acumulează drojdia, cidrul este tras în altă cisternă curată. Rezultă în jur de 200-300 de litri de drojdie, care este un deșeu biodegradabil. Forma conică a vasului ajută să se scoată mai ușor drojdiile rămase. Linia de procesare pe care o folosește se aseamănă cu cea de la producerea vinului, în mare se folosesc aceleași instrumente. Pe linia de procesare există un spălător de mere, un tocător, o presă pentru mere, o pompă cu filtru de 150 microni ca să scoată bucățile de măr. Cidrul merge direct în cisternă de fermentare, rămâne acolo peste noapte, se pune sulfit cu scopul de a nu rămâne bacterii sau drojdii sălbatice nedorite. A doua zi se pune drojdiile și după 2-3 zile începe fermentația. Îmbutelierea se face mai mult manual. Din 3 kilograme de mere, rezultă doi litri de cidru, depinde de la an la an, randamentul este în jur de 60-65%. La procesarea cidrului, nu se adaugă zahăr sau apă! Pentru a obține o băutură cât mai bună, trebuie știute câteva secrete. Merele au nevoie de o anumită temperatură ca să fermenteze, trebuie ținute la 10-12 grade Celsius până fermentează ca să păstreze aroma mai bine. După această perioada, temperatura poate crește până la 16-17 grade Celsius. Cidrul ”a prins” la consumatorii români În ultima perioadă consumul de cidrul a crescut foarte mult, iar românii au prins gustul băuturii pe bază de mere. Au fost firme mai mari care fac cidru și care au promovat consumul de cidru în România, dar vânzările mele nu sunt la acest nivel. Oamenii vor prefera ceea ce știu, dar sunt și dintre cei care vor să încerce altceva, ceva nou, în special ceva sănătos. Cererea crește pentru că oamenii vorbesc unii cu alții, spun mai departe ce le-a plăcut. Procesatorul a introdus sortimente noi pe bază de vișine sau mure, ambele au fost de culoare roz, o culoare naturală. , dar nu mai avem pentru că mure nu am mai găsit. A fost un experiment care a ieșit foarte bine, cidrul de vișine sau mure a fost la mare căutare. În viitor se mizează pe mărirea cantității de cidru roșu pentru că este foarte gustos, este 100% natural. Cidrul roșu este făcut din vișine pisate, puse apoi la macerat și la filtrat, în final a ieștit o băutură totul foarte bine și vom mai face sigur pentru că a fost foarte apreciată de consumatori. Cidrul de mere are și multe efecte benefice. Consumat moderat, reduce riscul de cancer de tract digestiv, previne astmul sau bolile pulmonare. Amestecat cu miere este un bun antitusiv. Cidrul de mere combate și carențele de vitamine, minerale și revigorează organismul. Mai mult, este recomandat și în cosmetică, ca tonic pentru față. Cidrul de mere este una dintre cele mai vechi băuturi naturale produse de om. Părintele medicinei, Hipocrate, îl socotea un veritabil antibiotic. Romanii, în campaniile de cucerire a teritoriilor din Marea Britanie de astăzi, au găsit populaţii autohtone care fabricau deja această băutură de care, se spune, şi Cezar s-a îndrăgostit. În mănăstirile Evului Mediu se producea cidru în cantităţi uriaşe nu doar pentru consumul călugărilor, ci şi pentru comerţ. În secolul XIV, copiii erau botezaţi în cidru, considerat mai curat şi mai pur decît apa. Prin anii 1800, cidrul era recomandat, alături de bere şi chiar cafea, pentru a ajuta tinerele mame în perioada lactaţiei.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU