Anul trecut, doar cinci fermieri din toată țara au solicitat sprijin cuplat pentru cultura de anason. Între se numără și Vasile Toma din comuna Dulcești. Avem astfel dovada că anasonul este o cultură de nișă care a prins rădăcini și în pământ nemțean.
Anasonul este o cultură ceva mai pretențioasă la condițiile pedoclimatice. Așa se explică și de ce suprafețele cultivate cu această plantă medicinală nu depășesc 25 de hectare, la nivel național.
Cultivarea anasonului se realizează preponderent pentru fructele sale, care sunt extrem de bogate în ulei volatil, folosit pentru efectele sale terapeutice, dar și în industria alimentară și cosmetică. Anasonul este sensibil la temperaturile mai scăzute, precum și la seceta din fazele de germinat-răsărit. Mai mult decât atât, excesul de umiditate poate îngreuna polenizarea plantei și îi poate favoriza apariția unor dăunători.
Se recomandă ca anasonul sa fie cultivat după plantele care lasă terenul fără buruieni și fără resturi vegetale, precum cerealele păioase. Principalele lucrări de întreținere sunt necesare imediat după semănat, atunci când se formează crusta sau apar buruieni. După răsărire, cultura se plivește pe rând și se prășește manual sau mecanic între rânduri.
În ceea ce privește recoltarea, aceasta se poate dovedi uneori puțin mai dificilă din pricina coacerii eșalonate a fructelor. În cazul în care fructele se utilizează ca material de înmulțire, recoltarea începe la maturitatea deplină.
*Anason, efecte terapeutice
Semințele de anason au o aromă plăcută, fiind o sursă excelentă de fier, vitamina C, magneziu, calciu, potasiu și zinc. Această plantă medicinală este un bun remediu împotriva tusei, anasonul fiind recomandat și pentru tratarea problemelor respiratorii, ameliorând simptomele bronșitelor și sinuzitelor. Uleiul de anason este folosit pentru tratarea reumatismului, a durerilor musculare, dar și pentru stimularea poftei de mâncare.
Anasonul se folosește în scopuri terapeutice datorită conținutului de uleiuri volatile, zaharuri, minerale și lipide. Anasonul este un bun stabilizator și regulator al pancreasului, având și proprietăți antispastice și carminative. Ca plantă medicinală, anasonul se remarcă în primul rând prin faptul că revigorează activitatea pancreasului. Anasonul stimulează pofta de mâncare, reglează secrețiile pancreatice și intestinale, reglează activitatea intestinală, stimulează lactația la femeile care alăptează, calmează bronșitele și poate fi utilizat chiar și în combaterea viermilor intestinali. Anasonul poate fi folosit sub formă de infuzie în combaterea colicilor la sugari.
Potrivit specialiștilor, nici anasonul și nici extractele din această plantă nu se vor utiliza în cazul ulcerelor gastrice, gastritelor, ulcerului duodenal, enterocolitelor.
Anasonul este folosit în industria băuturilor pentru aroma sa plăcută la corectarea gustului, precum și în bucătărie. Uleiul de anason este utilizat în parfumerie sau la fabricarea săpunurilor.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU