Agrișul este un arbust fructifer ce rodește în luna iunie, dar fructele pot fi recoltate întreaga vară. Fructele agrișului sunt mici, cu forma asemănătoare cu cea a bobului de strugure, au culoarea roșie, verde sau gălbuie, iar gustul lor este dulce-acrișor. Agrișele sunt fructe cu multe beneficii și foarte bogate în vitamine. Agrișele pot fi consumate ca atare sau în gem ori dulceață, în sosuri, în ciorbe, sub formă de nectar, în ceaiuri. Agrișele rezistă aproximativ 3 zile proaspete, iar pentru iarnă pot fi congelate în caserole cu capac și se pot păstra între 6 luni și un an. Agrișele sunt foarte căutate la export, iar potențialul este uriaș pentru această plantă medicinală care, din punct de vedere al profitului adus, ar putea detrona în următorii câțiva ani zmeura, afinul sau coacăzul.
În prezent, suprafețele ocupate de plantațiile de agriș sunt restrânse la noi, pentru că fermierii au mizat mai mult pe zmeur, afin, mur și coacăz negru.
*Agrișe: conținut și efecte terapeutice
Agrișele conțin mult calciu, fier, fosfor, pectine, potasiu, sodiu, substanțe grase, zaharuri și vitaminele A, B1, B2, C, P. Conținutul de vitamina C din fructele de agriș este de 20 de ori mai mare decât în cazul portocalelor. Fructele de agriș sunt recunoscute ca fiind o sursă bogată de acizi, cum este acidul citric, acidul tartric, acidul malic- ideal în acidificarea urinei. Celuloza din agrișe este recunoscută pentru efectul său în reglarea tractului intestinal.
Agrișele ameliorează afecțiunile hepatice, tratează afecțiunile respiratorii, ajută activitatea cardiovasculară și formarea globulelor roșii, protejează sistemul reproducător, pot trata infecțiile bacteriene și parazitare, sporesc puterea de concentrare, îmbunătățesc vederea.
Ajută totodată la absorbția vitaminelor și a mineralelor, sunt antiinflamatorii și au efect anti-îmbătrânire. Pot fi consumate și de diabetici întrucât ajută la reglarea valorii glicemiei. Agrișele pot fi un remediu excelent în bătălia cu afecțiunile grave ale secolului: stresul, anxietatea, digestia și îmbătrânirea precoce.
*Înființarea plantației
Agrișul se plantează toamna târziu, ca toate speciile lemnoase. Preferă zonele mai răcoroase, soluri cu textură mijlocie, cu reacție acidă sau slab acidă. În primul an se scurtează planta la 7-10 cm de sol, după care se formează tufa, iar în următorii 2-3 ani nu necesită tăieri suplimentare. Dacă planta s-a îndesit prea mult se aplică niște tăieri de rărire și, pe măsură ce plantația îmbătrânește, se fac tăieri de întinerire. Agrișul se poate prezenta sub formă de tufă sau altoit pe trunchi. Producțiile cele mai mari se obțin atunci când se plantează sub formă de tufă, deși recoltarea se face mai greoi decât în varianta altoită, producțiile obținute sunt net superioare. O plantație de agriș intră pe rod după doi ani și se obține, în medie, o producție de 7-8 tone de fructe la hectar. Plantația se exploatează între 10 și 12 ani.
Pentru fertilizare putem folosi gunoi de grajd fermentat, iar dacă nu avem gunoi de grajd se fac fertilizări chimice. Este bine ca, pentru toate speciile, să nu se meargă pe fertilizare unilaterală cu azot, ci să se administreze îngrășăminte complexe. La fertilizarea agrișului trebuie să avem în vedere faptul că acest arbust consumă suplimentar cantități însemnate de magneziu, zinc și atunci trebuie să oferim suplimentar și aceste microelemente.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU