Castravetele amar este o plantă de origine asiatica, aclimatizată cu succes de cercetătorii legumicoli români. Fructul exotic, supranumit și „insulina vegetală“, este folosit de firmele din industria farmaceutică pentru tratamentul diabetului zaharat, ceea ce face ca planta să fie căutată în mod special la export. Majoritatea specialiștilor consideră că zona de origine a acestei plante este Tibet, Nepal, China. În România, dar și în Europa, este o plantă recentă. În 1992 s-au procurat primele semințe de la un ameliorator din Mexic, care s-au aclimatizat cel mai bine condițiilor de la noi, fiind omologat și brevetat soiul românesc de castravete amar „Rodeo“. Alte trei soiuri românești de castravete amar vor fi omologate în viitor.
*Compoziție și efecte terapeutice
Castravetele amar are multe întrebuințări și în bucătărie. Semințele se pot presăra în mâncare, iar din castravetele uscat se poate face ceai.
Castravetele amar conține vitaminele B1, B6, B9, B12, C, E, K, A și minerale precum calciul, potasiul, sodiul și fierul. Este o sursă excelentă de magneziu, mangan, fibre dietetice, acid folic, zinc, fosfor, betacaroten, fier și potasiu. Are certe proprietăți calmante, antiinflamatorii și merită introdus în dietele de detoxifiere a organismului.
Castravete amar este sursa naturală de insulină vegetală, fiind o comoară pentru diabetici, având proprietatea de a echilibra nivelul zahărului din sânge, coborând către normal valorile sale prea ridicate. Castravetele amar conține numeroși compuși biochimici cu activitate antibacteriană și antivirală, crește rezistența organismului împotriva infecțiilor, contribuind la întărirea sistemul imunitar.
Conținutul ridicat de beta-caroten și alte proprietăți fac din castravetele amar una dintre cele mai sănătoase alegeri pentru îmbunătățirea vederii și pentru atenuarea problemelor de vedere.
Datorită substanțelor active pe care le conține, castravetele amar poate ajuta și la menținerea unui nivel normal al trigliceridelor și colesterolului din ficat și din sânge.
*Tehnologia de cultură
Castravetele amar se poate cultiva în câmp, dar și în spații protejate. În solar trebuie palisat, adică să îl legăm. Nu suportă să fie lăsat pe sol. Este o plantă viguroasă, care crește mult, de aceea necesită sistem de susținere. Are o capacitate foarte mare de a face boltă în sere. Important de precizat este că această plantă rodește foarte bine, fiind puțin mai tardivă decât castravetele comun. Fructele sunt și ele deosebite, având o forma zgrunțuroasă la exterior. Când ajung la maturitate, acestea creează o ușoară explozie, prin aruncarea semințelor în afara fructului, asigurând prin aceasta autoînsămânțarea.
Pentru a obține cele mai bune rezultate în privința însămânțării, fermierilor le este recomandat să înființeze culturi cu ajutorul răsadurilor. La semințe există riscul să nu răsară uniform. Pentru producerea răsadurilor pentru spații protejate este bine să fie semănate la începutul lunii februarie și plantate în aprilie. Pentru câmp, plantarea răsadurilor se face în prima decada a lui martie, iar în jur de 1 mai putem să le ducem afară.
Nu este o plantă pretențioasă, se poate cultiva și în sistem ecologic. Are rezistență sporită la secetă, spre deosebire de castravetele comun, care este foarte sensibil. După coacerea fructelor, care durează aproximativ 3 luni, fermierii pot recolta producții de până la 60 tone pe hectar.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU