Rep: Ţine de tradiţie şi de structura românului să se însoare la o anumită vârstă ca să fie în rând cu lumea, să aibă copii la o anumită vârstă, să-şi facă un rost al lui la „timpul potrivit”. Vârsta de 33 de ani este cea potrivită pentru un prefect? N-a fost un handicap?
George Lazăr: Depinde pe cine întrebi. Dacă întrebi un om de 60 de ani, cu siguranţă va spune că la 33 de ani nu ai ce căuta în prefectură, dacă întrebi un tânăr, însă, va spune că e bine mai devreme, ca să ai timp să acumulezi experienţă. În străinătate se încurajează modul acesta de gândire. Persoane foarte tinere conduc sau fac parte din forurile decizionale ale marilor companii sau ale instituţiilor foarte importante. Şi cred că e un mod sănătos de a privi lucrurile. Până la urmă, dacă n-ai lucrat niciodată în administraţie, ai tot atâta experienţă la 60 de ani, câtă ai şi la 33. Dar e mai bine să ai 33 de ani pentru că rezişti mai uşor. De luni până duminică trebuie să fii apt să iei decizii, să fii prezent acolo unde trebuie, să soluţionezi o problemă în timp util. Berea cu prietenii şi petrecerile de week-end nu mai au loc în viaţa unui prefect.
Rep: Aveţi acuş 6 luni de viaţă de prefect. Care e cea mai importantă problemă care trebuie rezolvată în judeţul Neamţ şi încă nu i-aţi dat de capăt?
G.L.: Cred că unitatea forţelor politice, dar asta nu ţine de mine sau nu doar de mine. Eu colaborez în termeni absolut fireşti cu domnii Culiţă Tărâţă, Ionel Arsene, Dorinel Ursărescu, Gheorghe Ştefan, dar îmi doresc mai multă armonie şi la nivelul Consiliului Judeţean, unde ar trebui promovate proiectele necesare comunităţii, dar şi la nivelul tuturor reprezentanţilor Neamţului la Bucureşti. Când merg acolo, toţi trebuie să vorbească aceeaşi limbă, iar rezultatul eforturilor lor să se vadă în banii şi în investiţiile din judeţ. Ştiţi cum e, şi într-o familie, dacă se discută pe mai multe voci, nu se alege nimic.
Rep: Indiscutabil, tensiunile politice nu au un efect benefic asupra mediului de afaceri şi nici asupra investitorilor, dacă e să-i socotim entitate separată. Aşa se vede şi de la Prefectură?
G.L.: Mediul de afaceri e bulversat. Iar în Neamţ este multă treabă de făcut. În primul rând, e absolut necesar să ne punem la punct infrastructura. Avem un potenţial turistic senzaţional, dar cine vine măcar la mănăstiri, să facă turism ecumenic, dacă drumurile sunt sparte şi-ţi rupi maşina în două? O altă problemă care afectează o mulţime de oameni şi pe absolut toţi primarii din judeţ, este retrocedarea pe legile fondului funciar. Reinventarierea terenurilor este absolut necesară. E o nebunie, mai ales pe Valea Bistriţei, cu pădurile. Sunt suprafeţe suprapuse, mai multe titluri pe aceeaşi parcelă, terenuri cu cioate pe care – firesc- nu le vrea nimeni. Odată ce ai suprafaţa exactă pe fiecare comună şi ştii cât deţin persoanele fizice şi cât cele juridice, altfel le rezolvi. A treia chestiune pe care o consider o prioritate este pregătirea pentru absorbţia fondurilor europene. Avem nevoie de aceşti bani, dar nu pentru săli de sport la ţară şi parcuri la poala pădurii, ci pentru lucruri care contează cu adevărat: apă, canal, drumuri. Şi tot pentru a finanţa domeniile care contează pentru toţi – sănătate şi educaţie – este important să diminuăm evaziunea fiscală. Cel care câştigă un milion de euro într-o zi, se duce şi se tratează în Austria. Dacă este armonie şi înţelegere şi dacă toţi ne facem treaba bine, putem avea şi noi autostrăzi, şcoli şi spitale ca în Austria.
C.M.
