Doliu în lumea artiştilor plastici nemţeni şi ai iubitorilor de artă la regretata trecere în eternitate a pictorului Constantin Filimon. “Lumea frumosului din Neamț, ba chiar din toată zona Moldovei, este acum mai săracă fără Costică Filimon. Ca om și ca artist a fost și rămâne unic și de aceea nu putem spune că acem ce pune în locul lui. Nu, el era singurul Costică Filimon, cu acea personalitate – artistic și umană – foarte puternică, foarte serios în tot ceea ce făcea, dar atât de plăcut ca om. Tot timpul l-am considerat un veritabil artist în cel mai dur sens al cuvântului. L-am cunoscut înainte de 80, când a revenit de la București. Admiram la el și profesionalismul pe care îl împărtășea cu atâta mărinimie celor din jur dar și poveștile interesante despre marii pictori ai vremii”, spune pictorul Dumitru Bezem.
“Doamne, nici nu pot crede că e adevărat că s-a dus Costică. Era un coleg atât de corect, un partener cum rar găsești iar eu am avut și privilegiul de a fi fost prieteni. Am avut atâtea expoziții colective în care am fost amândoi și nici nu vă puteți închipui ce spirit de echipă avea, cum muncea și pentru alții ca totul să iasă bine. Ca artist, manifesta o vitalitate deosebită, o inteligență practică în abordarea subiectului cum rar găsești. Avea un soi de demnitate artistică, acolo, pe pânză, o demnitate de profesionist dublată de un temperament debordant al tușei. Costică Filimon rămâne o figură aparte a plasticii din Moldova, apreciată inclusiv de criticii foarte atenți la etalonul de sinceritate și cotectitudine artistică. Din păcate, am ajuns la momentul în care, pentru el, recunoștința noastră se va limita la un gând pios, o lacrimă și un strop de vin pe mormânt”, a mai adăugat Dumitru Bezem care era ieri cu atât mai supărat cu cât, fiind plecat din localitate, nu va putea ajunge la înmormântare.
Artist risipitor
S-a născut pe 25 mai 1936 la Piatra Neamţ şi în 1967 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pedagogie, unde i-a avut ca profesori pe Alexandru Ciucurencu, Ilie Pavel sau Traian Brădean. Prima expoziţie a avut-o în 1967 şi după absolvirea institutului a urmat cursuri de pictură bisericească organizate de Patriarhia Română.
Opera lui se constituie astfel, din numeroase pânze în ulei şi acuarelă, dar şi din numeroasele picturi şi lucrări de restaurare realizate în lăcaşuri de cult.
Boemul, cum a fost supranumit, Constantin Filimon a revenit la Piatra Neamţ în 1978. Înainte de a părăsi viaţa artistică a Capitalei, activitatea sa a fost apreciată de mulţi critici. Jacques Zambaccian, nepotul vestitului colecţionar care dă numele muzeului din Capitală, îi scria pictorului nemţean în anul 1978: “Sunt încredinţat că activitatea dumneavoastră de creator de frumos va avea ecou, în primul rând în sfera cercetătorilor artei. Mi-ar face multă plăcere să aflu că veţi organiza o expoziţie personală în Piatra Neamţ. Ar fi o cinste pentru acest oraş”. Stilul său a fost remarcat chiar de la debutul expoziţional. Criticul de artă Amelia Pavel scria, în 11 martie 1971, într-o recenzie publicată de „România literară”: „Constantin Filimon de pildă, pare a şti destul de limpede drumul pe care-l are de urmat. Compoziţiile lui non-figurative sau cu vagi aluzii figurative, toate într-o factură de un expresionism echilibrat, ţinut în frâu, ni-l arată ca pe un liric preocupat de coerenţa expresiei”.
Pictorul devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici Filiala Neamţ începând din anul 2002 şi are o activitate bogată, cu numeroase expoziţii nu doar la Piatra Neamţ. Despre rebelul artist a vorbit şi criticul de artă Emil Nicolae la unul din vernisaje: “Am putea face un experiment cu Costică Filimon, dacă l-am scoate din sală şi ne-am uita doar la tablouri, la întîlnirea autorului, senzaţia ar fi aceeaşi. Adică artistul îşi reprezintă foarte bine arta. (…) În principiu, expoziţia evocă cele mai importante momente din creaţia autorului care se identifică foarte bine cu opera sa şi nu este detaşat de ea. Are curajul să rămînă cu opera sa cu tot dinamismul şi toată criza pe care o duce cu el. Ne-am întîlnit pe stradă o dată şi mă gîndeam că-mi va sări în cap pentru ce am scris într-o cronică, cum că ar face o pictură schizoidă. Mi-a spus că i-a plăcut ce am scris şi ca am la el o sticlă de vin. Mai sunt lucrări în oraş cu care s-ar putea face o altă retrospectivă, este important ce s-a făcut. Pentru că pictorul Costică Filimon este risipitor cu lucrările lui, le împarte în toate zările. Deci privind la opera lui în timp iată ce avem, un artist important: Costică Filimon.”
Cei care l-au cunoscut îl vor putea conduce pe ultimul drum, ceremonia de înmormântare fiind oficiată astăzi.
Cristina IORDACHE, Daniel VINCA