Florin Axinia şi legătura sa specială cu fotbalul

31/12/2012

* „Niciodată nu am jucat fotbal de nevoie”, spune golgeterul Ceahlăului din toate timpurile

La 38 de ani, Florin Axinia trăieşte în continuare o minunată legătură cu fotbalul. După ce acesta l-a ridicat şi imprimat în memoria tribunei pentru totdeauna, golgeterul Ceahlăului din toate timpurile consideră că este timpul să dea înapoi pentru ceea ce a primit. Fotbalul l-a ajutat să se exprime cel mai uşor şi să dea ceea ce a avut mai bun.

„Fotbalul mi-a salvat viaţa”, completează fostul fotbalist, pe care un accident cerebral, provocat de un anevrism, în 2008, l-a adus aproape de moarte. Faptul că a făcut sport l-a ajutat să rămână în viaţă şi să se întoarcă la vechea sa pasiune.

Legătura lor durează din primii ani de viaţă ai fostului fotbalist. La 7-8 ani, când a început să dea târcoale stadionului, nici nu exista o grupă pentru vârsta lui. Fotbalul începea mai târziu. L-a primit profesorul Enache, a jucat la Stelian Coroamă, iar când Mihai Radu şi-a făcut grupă de 74, şi-a găsit în sfârşit locul. Făcea un singur antrenament pe săptămână, prea puţin pentru pofta lui de joc, care nu l-a părăsit nici până astăzi. Restul „pregătirii” se făcea pe terenul Şcolii 9, de lângă Gara Veche, unde Axinia a copilărit o vreme şi unde s-a înfiripat relaţia dintre cei doi. Trainică şi specială. Florin Axinia s-a născut pentru fotbal din doi părinţi care nu au fost nici măcar spectatori. Toţi fraţii săi, 4, au făcut fotbal, iar sora lor a practicat atletismul. Florin a intrat în cronicile de fotbal ca Axinia II, pentru că mulţi ani a fost coechipier, la Ceahlăul, cu Iulian.

Cele mai frumoase amintiri din perioada copilăriei fotbalistice sunt din turneele de final de an, care se organizau în sală. Îi plăcea să facă minuni cu mingea pe câţiva centimetri, ca oricărui mingicar.

A debutat cu o comoţie cerebrală

Junioratul a durat puţin pentru Axinia. La 15 ani, a debutat la echipa mare a Ceahlăului.

„Nu am jucat niciodată la tineret sau la liga a treia”, îşi aminteşte despre începuturile sale la echipa mare, care nu au fost cele mai fericite.

„Ţin minte că am fost titular la Botoşani. La 1-0 pentru gazde, am căzut în cap şi am făcut comoţie. Mi-am revenit şi am jucat până la final, dar nu am ştiut că Botoşaniul mai înscrisese până la final. Numai eu mă bucuram la final că am pierdut doar cu 1-0”.

Axinia spune că a avut emoţii imense când a debutat la Ceahlăul. L-a ajutat faptul că fratele său era de mult în vestiarul galben-negrilor, dar s-a impus prin merite proprii. Deşi foarte talentat, fostul fotbalist nu s-a considerat mai presus decât coechipierii săi şi a făcut tot ceea ce i-au cerut antrenorii. A lucrat bine cu Mircea Nedelcu, s-a acomodat la fel de bine şi cu cerinţele lui Florin Marin.

„Cred că am început să conştientizez valoarea mea după ce m-am lăsat de fotbal. Mă uit la unii jucători de astăzi şi îmi spun că şi acum, la 90 de kilograme ale mele, tot dau o pasă bună”, spune Axinia, care îşi aminteşte de una din bucuriile pe care le-a avut din fotbal tot după ce s-a retras: „Am fost la Federaţie, anul trecut, şi m-am prezentat. Sunt …, iar angajatul m-a oprit. Ce naiba te prezinţi, crezi că nu ştim cine eşti?”.

Deşi Ceahlăul i-a provocat şi dezamăgire, fotbalistul nu s-a putut supăra niciodată pe clubul său. Aici a găsit momentul şi oamenii potriviţi pentru a se manifesta la valoarea sa.

„Reuşita în fotbal nu depinde numai de talent sau inspiraţie, de bani ori de nume. Sunt o mulţime de detalii care dau succesul. Când am promovat la Ceahlăul, exista o atmosferă extraordinară. Veneam la antrenament cu o oră şi jumătate mai devreme. Exista un grup unit, exista plăcerea de a juca, iar posibilitatea de a promova în prima ligă era o motivaţie extraordinară”, spune Florin Axinia.

Fotbalul de astăzi, consideră golgeterul Ceahlăului, nu mai are pasiunea celui din vremurile sale.

„Este prea rigid, deşi plăcerea ar trebui să fie mult mai mare când ai contract de 150000 de euro. Pe de altă parte, la atâţia bani, ce farmec mai are o primă de 1000 de euro?”, se întreabă Axinia, care şi-a luat din banii de fotbalist Dacia, Oltcit şi Cielo.

* Să fie şi Ceahlăul primul

Florin Axinia a jucat pentru Ceahlăul din 1989 şi până în 2005, cu o pauză de un an, cât a evoluat pentru FC Naţional. A fost retras, dacă se poate spune aşa, la numai 31 de ani, când clubul a renunţat la serviciile unora dintre vechii jucători, pentru că nu mai erau folositori. Axinia a preferat să renunţe cu totul la activitate, deşi îşi dorea să mai joace.

„Niciodată nu am jucat fotbal de nevoie. Am jucat doar de plăcere. Când am simţit că nu mai există acel climat pe care l-am găsit la intrarea în fotbal, am preferat să mă las. Aş fi vrut să mai joc, de aceea mă duc şi astăzi la fotbal, dau nu întotdeauna poţi să faci ceea ce îţi doreşti”, spune fostul fotbalist.

Iar o dată cu Axinia şi o generaţie de excepţie, a început să se stingă şi spiritul Ceahlăului. De parcă ar fi fost pusă sub blestem, gruparea pietreană s-a chinuit aproape un deceniu să revină şi mai ales să rămână în prima ligă. Abia anul trecut a legat două campionate în primul eşalon, iar la Piatra Neamţ se aminteşte din ce în ce mai mult despre modelul echipei lui Axinia, Lefter, Enache, Ilie şi mulţi alţii.

Echipă care umplea tribunele, ceea ce la Piatra Neamţ mai reuşeşte astăzi doar Steaua.

„Am trăit şi eu ceea ce păţesc jucătorii de acum. Eram la Naţional şi jucam acasă, cu Rapidul. Cred că au venit vreo 15000 de oameni la meci. Când am dat gol, linişte. Când a egalat Rapidul, a vuit stadionul. Când jucam pentru Ceahlăul, niciodată nu a fost aplaudată mai mult Steaua”, mai spune Florin Axinia.

Chiar dacă clubul are o parte din vină pentru faptul că şi-a pierdut suporterii, fostul fotbalist consideră că este exagerat şi nedrept ceea ce i s-a întâmplat ca imagine. Încă de la promovare, a avut parte de o prezentare negativă. Reuşitele i-au fost puse mai mereu pe seama slăbiciunii adversarilor sau aranjamentelor.

„Noi am făcut blaturi? Păi cum se numeşte atunci faptul că am ieşit pe locul doi la golgeteri, într-un campionat, după ce Craioveanu, care juca la Craiova, a dat 9 goluri în ultimele două meciuri? Nu am văzut nici un semn de întrebare în presă”, rememorează Axinia.

Fan al lui Messi,”fabulos” prin ceea ce face pe teren, golgeterul all time al Ceahlăului vrea ca măcar o dată să îşi ducă clubul pe primul loc.

„Am fost pe 5, pe 4, iar la următorul final sper să ne clasăm pe locul 3. Peste doi ani, să fim pe 2, iar peste alţi doi, când vom ajunge la republicani, să ieşim campioni”, este planul antrenorului Axinia cu grupa sa de copii.

Florin Axinia este jucătorul cu cele mai multe meciuri în Liga I, 283, pentru Ceahlăul, căruia i-a fost căpitan de 72 de ori şi pentru care a înscris 79 de goluri.

4 Comentarii la acest articol. Alatura-te conversatiei.

  1. gelu 01/01/2013 la 11:58 -

    Ai fost si vei ramine in inimile noastre. Ai facut istorie la Ceahlaul. Sa ne traiesti CAPITANE multi ani si fericiti. Meriti ca chipul tau sa fie modelat ca o statuie, pentru eternitate si pentru cei tineri care vin din urma, sa joace fotbal la FC. CEAHLAUL. Multumim pentru bucuria pe care o trasmiteai in tribuna, prin jocul tau cu mingea pe batrinul Borzoghean.

    • Manish 12/01/2013 la 23:40 -

      Am incercat sa fac tot ceea ce am putut, dar nu mi-a iesit.Chiar, ai cumva idee de cum se face un seo bun pe ucoz?Vad sireuti care au crescut foarte repede .

  2. gelu 01/01/2013 la 12:00 -

    Bun materialul, se vede ca esti o ziarista de sport cu reale calitati de gazetarie. Bravo Misa.

    • Thomas 12/01/2013 la 20:21 -

      Cum de in strainatate nu exsita grija asta excesiva pentru viata cetatenilor? In Austria am facut baie in 5 lacuri, pe maluri diferite, in 12 zile. Toate aveau margini de tot felul, si adancimi peste 50 de metri.Si da, logica mea chiar cred ca se aplica. Daca ai avea un semafor in desert, ai sta la el? Pe strazi/sosele mor in fiecare zi oameni, dar accesul nu e interzis. De pe poduri, tot felul de dobitoci s-ar putea arunca in cap, totusi accesul nu e interzis. Argumentul cu oprirea echipamentelor pentru cautarea inecatului e, recunosc, unul la care nu m-am gandit si e bine ca mi-ai zis. O sa iau in considerare. Chiar o sa plec, cu prima ocazie, fac planuri deja ;).Inteleg ca tie iti place in Romania, nu? Si-ti convine totul, si situatia ti se pare ca nu ar avea cum sa fie mai buna, nu?Eu si altii ca mine suntem doar nebuni pretentiosi cand ne declaram nemultumiti, right? Inteleg ca nici nu te deranjeaza sa-ti strici masina pe drumuri aiurea, esti de un calm desavarsit. Asta daca nu iei o groapa mare, iti rupi o roata si intri direct intr-un camion din sens opus. Si-atunci o sa-mi spui ca un lac prezinta riscuri ascunse. 🙂 Soseaua nu 🙂 asta daca mai scapi. Presupun ca nu consideri c-ar fi nevoie de niste autostrazi, poate tu ai 60 de zile de concediu pe an si-ti poti permite sa faci pe drum pana la un obiectiv oarecare de 3 ori mai mult decat e normal. Nu m-ar deranja sa existe zone restrictionate pe aceste lacuri, sa fie obligatoriu sa ai vesta de salvare pe tine, reglementari, preturi de intrare, etc. Dar nu pot accepta sa fie interzis tot si gata. Ca sa-ti mai dau una sa-ti cada greu la patriotism. Anul asta nu mai merg in Romania la mare, pentru ca e caca intr-insa, l-am vazut eu (si-am plecat acasa), pentru ca nu s-a gandit nimeni sa fie multe-multe toalete decente pe plaja sau foarte aproape. Asa ca o sa merg la unii de au asa ceva. Si eventual mai ieftin :). Si nu, nu la bulgari.Nu sunt patriot si nici nu inteleg conceptul.Acum, alexandra, multumesc pentru sfaturi si linkuri. Chiar daca nu-mi place cum pune Andrei problema vis-a-vis de mine si de parerile mele, blogul lui e informativ. Am vazut in blogrolul lui pe unul dintre fotografii “mai vechi” cu care mai ieseam la un peisaj, ce vremuri…Pe jos as merge. Pe lacul asta o fi voie cu ambarcatiuni? Ca in cazul asta as merge cu masina pana mai aproape, ca-i grea canoea.