Măcrișul este o plantă erbacee, perenă, care crește spontan sau este cultivată. Specia cultivată are dimensiuni mai reduse, frunzele sunt alungite sub forma de săgeți, de culoare verde închis și sunt dispuse în rozetă.
Crește de obicei pe pajiștile și prin fânețele cu sol bogat în materii nutritive, pe terenuri arabile și pe marginile cărărilor și în poienile din zonele de câmpie, deal și în cea subalpină.
Măcrișul, cu gustul său acrișor, este utilizat ca plantă medicinală sau alimentară, în tratamentul inflamațiilor tractului respirator superior și în cazul bolilor de piele. Frunzele măcrișului conțin mult fier, vitaminele B, C, A, PP, K, magneziu, iod, sulf, potasiu, fosfor, acid folic, antioxidanți si calciu. Au un conținut scăzut de calorii și, la fel ca spanacul, conțin acid oxalic, ceea ce îi conferă un gust acru, astringent. În rădăcinile de măcriș se găsesc substanțe fenolice.
*Măcrișul are un extraordinar efect vindecător
Putem consuma măcrișul crud în salate sau fiert în ciorbe, sosuri, piureuri, omlete, în combinații cu alte legume. Frunzele de măcriș se pot prepara în același mod ca spanacul sau ștevia.
Pentru uz medicinal, se recoltează partea aeriană a plantei și rădăcina. Se folosesc în stare crudă, sub formă de infuzie, pulbere, decoct și în amestec cu alte plante.
Măcrișul este un adevărat medicament pentru ficat. Rădăcina de măcriș are un gust dulce-acrișor și se folosește deseori în cure de detoxifiere și în tratamentul unor afecțiuni hepatice.
Sucul din frunze se poate produce în lunile mai-iunie și este un tonic acru, care stimulează funcția vezicii biliare și a ficatului. Este indicat în tratarea alergiilor cu urticarii și a anemiilor, fiind foarte bogat în fier.
Măcrișul este bogat în substanțe cu rol antibiotic, luptând împotriva infecțiilor din organism și întărind imunitatea. Pentru a ne bucura de proprietățile antibiotice ale măcrișului, acesta trebuie consumat proaspăt.
Aceasta plantă are un extraordinar efect vindecător și asupra sistemului digestiv. Stimulează pofta de mâncare, este laxativ și regularizează tranzitul intestinal. Rădăcina se folosește în cazuri de dizenterie.
Sistemul urinar este foarte bine stimulat de consumul de măcriș, prin faptul ca aceasta planta are efect depurativ si diuretic. Frunzele tinere de măcriș se folosesc ca diuretic in cazuri de artrite.
Deoarece conține vitamina C în cantități importante, măcrișul este indicat in vindecarea cazurilor de scorbut, boala cauzata de lipsa de vitamina C în alimentație, care se manifestă prin slăbirea forței musculare, anemie, sângerarea gingiilor, căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. Ca tratament, cel mai indicat in cazul bolnavilor de scorbut este consumul de suc obținut din măcriș proaspăt.
Măcrișul are efect benefic și în cazul următoarelor afecțiuni: abcese, acnee, furuncule, tumori albe (artrite tuberculoase cronice cu umflarea țesuturilor), cancer, afecțiuni ale nervilor periferici, diaree, gastrita, hepatita, imunitate scăzută, intoxicații ale organismului, paralizie, pareze, pecingine și ulcer, dar și ca afrodiziac.
Din cauza conținutului ridicat de acid oxalic, persoanele care suferă de reumatism sau de afecțiuni renale ar trebui sa evite consumul de măcriș, după cum menționează site-ul diversificare.ro. De asemenea, măcrișul este interzis pentru cei cu astm, artritism, gută, reumatism, colici nefrotice și calculi cu urați.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU