Farmacia verde / Hreanul, recomandat într-o sută de afecțiuni

* Proprietăți antibiotice, antiinflamatoare și afrodisiace

Hreanul este o plantă cu totul specială, aflată la limita dintre sălbatic și domestic. Este foarte bogat în nutrienți, la fel ca legumele cultivate, dar are o rezistență cu totul ieșită din comun, asemeni buruienilor. Chiar acum, când natura pare înghețată, rădăcina hreanului trăiește în pământ, fiind gata ca la întâiul dezgheț să scoată la suprafață primele frunzulițe, înaintea tuturor celorlalte plante. Iar o asemenea forță vitală, depozitată într-o singură rădăcină, are efecte terapeutice pe măsură. Rădăcina de hrean are proprietăți antibiotice, antiinflamatoare și afrodiziace.

Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, așa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii prețuiau și ei hreanul foarte mult. De altfel, însuși medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomenește și denumirea sa dacică: „usturonila“. În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecțiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecțioasă, specifice sezonului rece.
*Efecte terapeutice
Rădăcina hreanului conține foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator și imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conține și minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul și magne­ziul. Mirosul înțepător și gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuși chimici, între care și așa-numiții glucozinolați. Aceștia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienți decât cele mai avansate antibiotice de sinteză.

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conținut în rădăcina de hrean are și proprietăți citostatice foarte puternice, glucozinolații fiind efici­enți în foarte multe forme de cancer de piele, plă­mâni, colon, stomac.

*Hreanul, aliment și medicament

Obținerea salatei de hrean este destul de simplă: rădăcinile se spală, se curăță bine și se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roșie fiartă și dată prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei și oțet după gust. Se pune și puțină miere, după care se amestecă bine și se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean și sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care își va conserva proprietățile terapeutice.

*Vin tonic și sirop de hrean

Într-un litru de vin roșu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla și se lasă la macerat conținutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătățirea digestiei, pentru stimularea și reglarea activității cardiace, contra anemiei și pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este și un tonic sexual și un afrodiziac foarte puternic.
Pentru sirop, se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine și se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conținutul cu un tifon. Se obține siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puțină apă, cât să le acopere. După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronșită cro­nică, afecțiuni ale căilor respira­torii.

Tina CONDREA-ZĂPODEANU