Educația mea a fost un dezastru (I)

21/08/2019

Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare

Am primit un material foarte interesant și am hotărât să-l aduc în atenția dumneavoastră în acest articol, pentru a-l dezbate împreună. Materialul a fost publicat pe republica.ro. Autorul se confruntă cu ideea că el astăzi, ca părinte, trebuie să-și educe copiii, să-I înțeleagă, să nu-I învinovățească, să îi asculte, să nu îi traumatizeze și toate acestea să se facă în registrul propriei educații primite de la părinții săi. Aici aduce autorul o serie de metode, probleme și greșeli pe care părinții lui le-au avut în educația sa. Acești părinți care au trait în perioada întunecată a comunismului. O perioadă în care toate valorile morale, etice, educaționale s-au pus mai la spate în timp ce lucrurile cele mai importante erau valorile comuniste: crearea unei lumi egale, cu iluzia fericirii. O să le spunem în ordinea în care autorul aduce în atenție toate problemele care îl frământă și care erau pe linia educației primite de la părinți. 1. În modelul comunist existau și “dușmani”. Cel mai mare dușman al comunismului pe lângă capitalism, era nazismulu. Toate propagandele din filme insuflau otrava conceputului fascism. 2. În școală, în mare măsură din ceea ce se învăța nu era practic și nu te ajuta să te poți descurca în viața reală. 3. Educația se făcea cu violență, pedepse, țipete, amenințări din partea profesorilor și părinților și a altor factori educaționali. 4. Dacă încercam să opun rezistență și să-mi arăt identitatea mea personală, aveam numai de suferit. Trebuia să accept la modul pasiv că există o disciplină și trebuia să merg pe linia acestei discipline. Nu conta dacă normele erau democratice sau nu, eu trebuia să accept aceste valori impuse de alții. 5. Părinții mei și profesorii mei au cerut de la mine mult mai mult decât puteam eu să duc și niciodată n-am avut sentimentul că obligațiile mele se sfârșesc pentru moment; când veneam cu o notă mai mare, mă comparau nu doar cu un alt copil din clasa mea, făceau comparații cu cel mai bun copil din țară și dacă se putea din lume, doar că să nu-mi dea mie privilegiul să mă simt că aș fi bun. 6. Părinții îmi cereau să am mare curaj, să-mi dezvolt motivația mea, fără granite. Întrun fel, simțeam că în afară de învățătură, pe părinții mei nu-i interesau nimic despre mine și alte activități de-ale mele, decât școala. 7. Educație fără să se ceară responsabilitate. Am văzut lângă mine oameni care beau enorm și se care se urcau la volan, absolut iresponsabili. În jurul meu, oamenii furau de la stat și parcă era o competitie ascunsă cine va fura mai mult. Profesorii și adulții întârziau la oră de clasă sau la o ședință și justificau acest lucru pe sfertul academic sau nu-l justificau deloc. 8. Educația mea sexuală am primit-o întâmplător, pe stradă, nu de la familie și nu de la școală. Educația stradală era văzută că trebuie să fi libidinos, mârlan, îndrăzneț, răutăcios ș.a. Pentru mine, cheia succesului cu fete era să dezvolt și eu aceste caracteristici negative. 9. M-am educat că identitatea mea sexuală bărbătească să fie superioară celei feminine. Am crezut cum am văzut în casa părintească și cum am simțit, că locul bărbatului este mult mai sus decât cel al femeii care este la cratiță. 10. M-au educat părinții la rasism. Ei îmi povesteau ce mare este diferența între români și țigani. Când exagerau puneau în argumentație și prejudecăți. Cuvintele toleranță și empatie față de minorități nu erau în vocabulor lor. 11. Am fost educat să urăsc homosexualii, cu toate nu ne încrucișam cu ei și nu-i vedeam. Când eram adolescent, aș fi vrut să-i bat. 12. M-am educat să abuzez și să umilesc animale mult mai slabe decât mine. O parte din ele le aruncam de la etaj ori făceam lucruri stranii doar că să mă distrez și să-mi satisfac sadismul. 13. M-am educat să calc pe cadavre doar că să obțin ce trebuie obținut, fără să iau în calcul multe valori umane. 14. M-am educat să mă simt vinovat pentru lipsa de fericire a părinților mei, pentru tot ce trec, pentru că sunt sărac, roman, cu alte cuvinte, pentru că trăiesc. 15. Am fost educat pe linia religioasă. Cu foarte multe amenințări, că dacă n-am să fac ce trebuie, o să fiu pedepsit. Aveam o mare frică de întuneric și de iad. 16. S-a folosit foarte mult elementul fricii în educație. Mi-au băgat frica în oase. Dacă nu am să mănânc o să ducă la injecție, frica de străini, frica de polițiști, dacă n-am să mă port frumos o să ducă la poliție etc. 17. M-au educat să fiu copil cuminte, politicos, să vorbesc frumos, să fiu prezentabil când vine un musafir și să știu să răspund frumos, să zâmbesc. Eu știam că totul e fals, dar ei se supărau pe mine dacă nu făceam așa. 18. Am învățat să fumez la 14 ani și să imediat să beau într-un mod execesiv alcool. De multe ori eram inconștient. 19. M-au învățat părinții că dacă vrei să ai reușită în viață trebuie să fii șmecher, manipulator, m-au învățat că minciuna te ajută ca să ai succes. 20. Am învățat de la părinți să nu respect teritoriul și spatiul altora. Am învățat că dacă fur puțin nu este deloc rău și urât. Numai că de aici am și învățat să fiu foarte suspicios față de teritoriul meu și proprietăți. Încuiam ușile, ascundeam lucruri, nu povesteam totul, am învățat să mă închid în mine pentru că altfel sunt unii care ascultă și pot să-mi creeze probleme. Am învățat să fiu precaut față de alte persoane și să nu am încredere în oameni. 21. Am fost învățat să urăsc străinii (xenofobie) de când sunt mic se vorbea în cartierul meu împotriva ungurilor, iar mama mea este unguroaică.

Lasa un comentariu