Cuviosul Paisie de la Neamț, marele isihast și cărturar

Astăzi este ziua de pomenire a Cuviosului Paisie de la Neamţ, unul dintre cei mai mari stareţi ai monahismul românesc. Cuviosul Paisie, numit în slavonă Velicikovschi, s-a născut la 21 decembrie 1722, în Poltava (Ucraina), tatăl său fiind preot la catedrala oraşului. Studiază la Academia Movileană din Kiev, iar în toamna anului 1739, pe când avea doar şaptesprezece ani, porneşte în căutarea unei mănăstiri şi a unui duhovnic bun. Este făcut rasofor, la Mănăstirea Medvedeschi, cu numele de Platon, iar în 1745 trece în Molodva, stabilindu-se la Schitul Trestieni din Râmnicu-Sărat. Apoi se mută la Schitul Cârnul, pe apa Buzăului, unde se afla şi pustnicul Onufrie. În vara anului 1746, pleacă la Athos, nevoindu-se în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. În anul 1750, stareţul Vasile îl călugăreşte, dându-i numele de Paisie. Din acest an începe să primească ucenici, i se dă Schitul Sfântului Prooroc Ilie, acceptă preoţia şi petrece în Athos timp de şaptesprezece ani.

De frica turcilor, stareţul Paisie vine în Moldova, în vara anului 1763, împreună cu cei 64 de ucenici ai săi. Aici i se încredinţează Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte timp de doisprezece ani, până la 14 octombrie 1775, formând o obşte de 350 de călugări. În toamna anului 1775 se retrage la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de monahi, ca urmare a ocupării Bucovinei de către austrieci. Peste patru ani, în anul 1779, Cuviosul Paisie se mută la Mănăstirea Neamț, cu o mare parte din obștea de la Secu, fiind stareț peste ambele obști. La Mănăstirea Neamț, Cuviosul Paisie petrece ultimii cincisprezece ani din viaţa sa, făcând numeroase traduceri din operele Sfinţilor Părinţi și organizând obştea după rânduiala Sfântului Munte, deprinzându-i pe monahi cu rugăciunea inimii. În timpul cât a fost stareţ la Mănăstirea Neamț, Sfântul Paisie a avut sub ascultare 1000 de călugări de 23 de naţionalităţi.

Cuviosul Paisie a trecut la cele veşnice la 15 noiembrie 1794, în vârstă de 72 de ani, fiind îngropat în biserica mare a Mănăstirii Neamţ.

În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea sa în rândul sfinţilor.

Irina NASTASIU