Evident, i-am promis solemn. Numai că el a ajuns procuror în Craiova, a avut și ceva funcție de conducere, și luase de mult apartament, pe când eu stăteam în blocul CAP-ului de la Rădășeni – vom ajunge și acolo.
Și dacă tot povestesc despre sărbători și toasturi, să vă spun și una din poantele mele involuntare, legată de Domnul Giurcă: sărbătoream, tot ca un debut, nașterea copilului său – se căsătorise în timpul studiilor. Fiind și eu asupra beuturii (termen oltenesc) la constatarea unuia, că iată ce puternic ne distrăm, EU am cuvântat așa: Foarte bine că ne distrăm ca lumea, căci o dată naște Domnul Giurcă! Am zis-o, pe bune.
(Între timp, de când tot corectez cu anii la cărticica asta, am debutat și în volum, cu același volum: „Metroul fără Ceaușescu“ – 2008, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamț. Scriu asta la 31 iulie 2014, când sunt deja pensionat din justiție de un an și jumătate, iar cărțile sunt tot în plan.)
Noi și securitatea
1.La un moment dat a circulat printre studenți o poezie cam subversivă, se pare a Anei Blandiana. Nu cunosc textul, dar știu că Eduțu Neagoe a recopiat-o la mașina de scris, și uite așa au fost chemați la Securitate el, Stăncioi și nu știu mai care. Nu știu, pentru că s-a întâmplat în lipsa mea, căci, după debutul de care v-am povestit, Cristoiu a început să mă trimită prin țară pentru reportaje, atracția mea cea mai mare fiind Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde aveam și prieteni la lucru. În fine, se pare că nu au fost mari consecințe, dar un pic de stres a fost.
- Dar a fost și un contact al meu personal cu Organul, și chiar mai interesant.
Într-o zi am fost chemat la secretariatul facultății și invitat, cu discreție și oarecare solemnitate, într-o cameră. Acolo mă aștepta un tip sportiv și elegant, care s-a prezentat drept căpitanul Dan.
Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com