Cum recuperăm accidentul vascular

14/05/2016

*fkt av3 fkt av1Interviu cu Ilie Onu, șeful Departamentului de fiziokinetoterapie din cadrul Clinicii Micromedica din Piatra Neamț

Un bolnav care a trecut printr-un accident vascular ajunge să fie o povară pentru el și pentru familie, cu toții cunoaștem sau am trecut prin astfel de situații. Iar criza se adâncește pe măsură ce bolnavul nu reușește să treacă de pragul psihic și renunță încet-încet la a-și mai dori să revină la normalitate.

Recuperarea este obligatorie, iar despre cum se face și ce presupune ne spune fizioterapeutul Ilie Onu, șeful Departamentului de fiziokinetoterapie din cadrul Clinicii Micromedica din Piatra Neamț.

 

Reporter: Una din problemele grave de sănătate care lasă efecte devastatoare pentru organism este accidentul vascular.

Ilie Onu: Accidentul vascular este o afecțiune care o găsim în acut și pacientul ajunge la spital. Odată declanșat, accidentul vascular duce în mare parte la dizabilitate, des întâlnită la persoanele în vârstă cu fond hipertensiv, care au o îngroșare a vaselor de sânge sau alte probleme cardiovasculare greșit gestionate.

Accidentul vascular este de trei feluri: ischemic, embolic și hemoragic. În mare parte, cele ischemice predomină, iar pacienții ajung la spital în faza acută, și acuză amorțirea unui segment al feței, imposibilitatea de a mișca segmente ale corpului – mână, picior – de pe partea opusă a zonei din creier unde s-a produs accidentul cerebral.

Rep.: În faza de criză, bolnavul trebuie să meargă la spital, neapărat.

I.O.: Da, clar! În faza acută pacientul este tratat în spital, în secția de neurologie, iar partea de recuperare începe după ce pacientul a fost stabilizat, chiar din spital poate începe, împreună cu tratamentul medicamentos. Specialistul prescrie de regulă tratament hipotensiv, pentru că un puseu de accident vascular apare pe fondul unei tensiuni de 19-24 și la un vas deja obliterat care se poate ischemia, privând creierul de oxigen și astfel distrugând celula nervoasă. Se știe că țesutul nervos este un țesut nobil, care nu are rezerve de oxigen.

 

*Timpul optim de recuperare

 

Rep.: Când trebuie început programul de recuperare a unui pacient care a avut un accident vascular?

I.O.: De preferat este ca recuperarea să înceapă chiar din spital. În mare parte, colegii de pe secția neurologie tratează bolnavii acuți, iar după 10-14 zile bolnavii sunt stabilizați, puși sub tratament și externați.

Dar, accidentul vascular lasă sechele, de obicei faciesul căzut pe partea opusă zonei unde s-a produs accidentul, și imposibilitatea de a mișca membrele tot de pe partea opusă.

Rep.: Iar în funcție de gravitatea și efectele accidentului, de vârsta pacientului și ce alte afecțiuni mai are, se stabilește perioada de recuperare.

I.O.: Din perspectiva recuperării medicale, timpul optim de lucru este 6 luni, pentru că după jumătate de an nu se mai obțin rezultate notabile în recuperare.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum am mai spus și în alte rânduri, procesul de recuperare este un proces natural. Dar, fără a îngriji pacientul, fără a-i face mișcarea în mod terapeutic, gândit pe etape și pe niște baze neurofiziologice clare, rezultatele obținute vor fi minime.

Pentru a-și reveni cel puțin motor, pentru a-și relua activitățile de bază – mâncatul, mersul, vorbitul, îngrijitul – singur, este nevoie de recuperare medicală.

Rep.: Programul de recuperare în cazul acestor bolnavi unde se desfășoară?

I.O.: Genul acesta de pacienți este tratat, în cele mai multe cazuri, la domiciliu, iar echipa noastră se deplasează în mod dedicat pe teren pentru acești pacienți.

 

*Comunicarea cu familia bolnavului

 

Rep.: Ce trebuie să înțeleagă aparținătorii?

I.O.: Primul contact noi îl avem cu familia, atunci luăm contact și cu dosarul medical al pacientului, aflăm despre afecțiunile prezente, toate procedeele recuperatorii vor ține cont de aceste afecțiuni – de exemplu, tensiunea oscilantă sau alte boli asociate care ne pot împiedica să recuperăm în timp optim pacientul, mai ales că nimeni nu știe cât poate dura cu exactitate recuperarea.

Important este să avem o comunicare foarte bună cu aparținătorii, ei sunt cei care vor susține programul de recuperare, se vor implica în îngrijirea pacientului și satisfacerea nevoilor lui fundamentale până ce acesta le va îndeplini singur, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Rep.: Sunt anumite tehnici de îngrijire a bolnavului după ce acesta a fost externat?

I.O.: Da, noi învățăm aparținătorii asupra tehnicilor ce trebuie folosite în mobilizarea bolnavului de pe pat – cum îl întoarcem de pe o parte pe alta, cum îl dăm la marginea patului, cum îl ridicăm în șezut, cum facem transferul în scaunul cu rotile dacă este cazul. Deci tot ce trebuie făcut pentru a nu suprasolicita nici aparținătorul, nici bolnavul și pentru a nu pune în pericol pacientul.

 

*Cum acționează electroterapia și masajul

 

Rep.: În ce constă recuperarea după un accident vascular?

I.O.: În primă etapă, ne bazăm în mare parte pe kinetoterapie, pe electrostimulare și pe masaj.

Dacă avem pacient cu tendințe spre spasticitate sau spasticitate, electroterapia ajunge într-o altă sferă, se aplică programe diferite pentru despasticizare, masajul nu mai este valabil din păcate, apoi se aplică o altă formă de kinetoterapie, care are rol de inhibiție. Folosim scheme, poziții, mijloace prin care dorim să inhibăm spasticitatea, adică blocajul muscular, rigiditatea segmentelor.

Rep.: Ați spus de electroterapie, chiar și în cazul afecțiunilor cardiovasculare?

I.O.: Aplicăm electroterapia, dacă medicul neurolog este de acord cu această procedură, pentru că unii bolnavi nu sunt stabili cardiac. Dar asta nu înseamnă că procedurile sunt nerecomandate, ci se fac de către specialiști care au competențe în electroterapie și știu cum să dozeze impulsurile electrice pentru a nu pune în pericol pacientul.

Apoi, aplicăm masajul, care este o formă de stimulare pentru segmente, cu rol de a menține masa musculară într-o oarecare stare de sănătate, pentru că lipsa activității nervoase va duce la atrofierea mușchilor, la tulburări circulatorii și ulterior la algoneurodistrofie – se vor umfla segmentele, se vor înroși din cauză că nu este contracție pe anumite segmente, iar circulația sangvină va fi deficitară.

 

*Mișcarea este esențială

 

Rep.: Așadar, mișcarea este esențială în procesul de recuperare a bolnavului.

I.O.: Cred că 80% din tratament este kinetoterapie, acea kinetoterapie care va mobiliza articulațiile, va lucra masa musculară. Iar aceste mobilizări articulare și lucru al masei musculare se fac pe baze științifice, întrucât sistemul nervos recunoaște mișcarea – este tradusă, descompusă și recompusă în scheme motorii. Făcând mișcare, toate segmentele se vor menține într-o stare de echilibru. Am spus echilibru, nu sănătate, așteptând revenirea nervoasă de fapt.

În această așteptare, noi trebuie să pregătim terenul, care trebuie să fie sănătos: o articulație care nu este blocată, un mușchi care nu este total compromis, un segment care este mobil. Pentru a avea o funcție, trebuie să acționezi voluntar asupra segmentului, adică să gândim mișcarea și să efectuăm mișcarea.

Rep.: Practic, prin mișcare se face „trezirea“ sistemului nervos.

I.O.: Da, chiar dacă pacientul nu face mișcarea, noi încurajăm pacientul să o gândească, pentru că la un moment dat, dacă afectarea nu este gravă, în procesul de revenire funcția se va relua treptat, complet în unele cazuri.

Noi, prin recuperare, tindem să limităm aceste sechele, pentru a readuce pacientul la un stil normal de viață. De aceea, noi urmărim ca acesta să se poată îngriji singur, fiindcă este complicat să fii dependent de scutec și de aparținători. Urmărim să se hrănească singur și în cele din urmă să se miște singur.

 

*Implicarea bolnavului, cheia rezultatelor în recuperare

 

Rep.: Implicarea pacientului în programul de recuperare este esențială, așadar, pentru că el trebuie să înțeleagă unde este și unde trebuie să ajungă și pentru asta are nevoie de propria voință.

I.O.: Corect. Și să scape cât mai repede din starea de asistare permanentă, pentru că dacă se obișnuiesc așa, după ce a trecut puseul, rămân să fie îngrijiți întruna de familie și apar cercuri vicioase, inclusiv prin renunțarea la luptă. Noi întâlnim frecvent astfel de situații și ne străduim să cooptăm ambele părți – bolnavul și familia – să colaboreze în procesul de recuperare. Este posibil, pentru că sunt cazuri în care bolnavul nu beneficiază de recuperare și totuși el își revine. Cum? Pentru că a vrut acest lucru și pentru că a luptat! Pentru că gândește pozitiv și pentru că vrea să trăiască!

Rep.: De aici probabil și o atitudine aparent agresivă a terapeutului, care „trage“ de pacient.

I.O.: Da, ca să-l determine. Este important și să instruim aparținătorii să nu asiste sută la sută bolnavul și să ajungem ca din cel mai mic potențial să creștem până la a stimula pacientul să lupte singur, să facă singur mișcare – să ajungă singur la marginea patului de pildă, să se spele singur, să se îmbrace și așa mai departe, fiindcă toate aceste mici victorii duc în final la recuperarea pacientului.

Este o luptă pe care noi o purtăm cu pacienții și cu situația în sine, vorbim cu pacientul și încercăm să-l motivăm să vrea să trăiască din nou, ca un om normal, și că împreună putem avea rezultate.

Rep.: Cum se face declicul?

I.O.: Le explicăm pacienților că vrem să-i vedem la noi, în departamentul nostru de recuperare. Când deja îi vedem la cabinet, venind singuri sau cu un aparținător, asta înseamnă că lupta, în mare parte, este câștigată. Pentru noi ăsta este un obiectiv: trebuie să vă vedem la Micromedica, trebuie să veniți la noi, avem lift, avem scaun cu rotile, departamentul este dotat cu toată aparatura de care este nevoie, avem echipă de profesioniști.

Ne străduim să-i scoatem din casă, pentru a-i determina, pentru a-i mobiliza să lupte. Dacă i-am adus în clinică, deja recuperarea în mare parte este făcută, trebuind să mai aplicăm elemente de finețe ale recuperării și pacientul este încrezător că își poate trăi din nou viața, nu mai este o povară pentru el și pentru cei din jur.

Avem echipă dedicată pacienților cu accidente vasculare care operează zilnic pe teren, pentru prima etapă a recuperării, și avem echipă de specialiști aici, la Departamentul de fiziokinetoterapie de la Micromedica.