Borceagul este un amestec de măzăriche de toamnă cultivată alături de o cereală, cum este secara sau orzul. În funcție de momentul ales pentru semănat, avem borceag de toamnă sau borceag de primăvară. Chiar dacă cea mai cultivată plantă de nutreț este lucerna, borceagul de toamnă poate reprezentă cu adevărat o alternativă pentru fermierii care vor să folosească terenul și pentru înființarea altor culturi. În Neamț avem peste 35.000 ha ocupate cu plante de nutreț, ponderea fiind reprezentată de lucernă și borceag.
Borceagurile de toamnă cu măzăriche eliberează terenul devreme, permițând realizarea unei culturi succesive. Borceagurile cu măzăriche se cultivă pentru masă verde, fân, semifân, nutreț murat. Furajul obținut în urma acestui amestec este bogat în proteină, cu un grad ridicat de consumabilitate și digestibilitate.
În furajarea animalelor se folosesc și vrejii rezultați din culturile pentru sămânță, iar semințele se utilizează în cantități mici, în amestec cu alte concentrate.
*Înființarea și fertilizarea culturii
Pentru borceagurile de toamnă, arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare, dacă solul este suficient de umed. În condiții de secetă se face doar o lucrare superficială a solului. După arat terenul se mărunțește și se nivelează cât mai bine. În condiții optime de umiditate, semănatul borceagului de toamnă se face în perioada între 15 septembrie – 5 octombrie. Borceagul de toamnă produce cantități mari de furaje când plantele intră bine înfrățite în iarnă. La aplicarea îngrășămintelor se ține cont de cultura succesivă, sistemul de fertilizare stabilindu-se pentru ambele culturi. Gunoiul de grajd nu este bine valorificat de măzăriche. La aplicarea îngrășămintelor cu azot se ia în calcul concurența care se poate crea între cereale și leguminoase, în defavoarea leguminoaselor. Măzărichea albă și măzărichea păroasă reacționează puternic la fertilizarea cu îngrășăminte chimice, în timp ce măzărichea de primăvară răspunde cu sporuri mai mici de producție. Îngrășămintele cu azot, la borceag, nu depășesc doza de 64 kg/ha, decât pe soluri sărace, îngrășămintele cu fosfor și eventual cele cu potasiu se calculează pentru ambele culturi și se administrează din toamnă.
Tăvălugitul după semănat este necesar când stratul superficial al solului este uscat.
*Recoltarea, depozitarea și conservarea
Pentru sămânță, borceagul se recoltează într-o singură fază, direct cu combina din lan, când 80-90% din păstăi s-au brunificat. Pentru masă verde, borceagurile se recoltează eșalonat, începând cu momentul când planta de susținere a ajuns la 40-50 cm înălțime și când producția este de cel puțin 10 tone/ha masă verde. Epoca finală de recoltare pentru folosirea nutrețului verde în hrana animalelor corespunde cu începutul înspicării cerealei la borceagul de toamnă cu secară și cu orz și cu înspicarea completă a cerealei la borceagul de toamnă cu grâu și la borceagul de primăvară. Recoltarea borceagului pentru însilozare poate întârzia până la formarea primelor semințe în păstăile de măzăriche. Pentru fân, borceagul de primăvară se recoltează în faza de înflorire a măzărichii, iar dacă proporția de ovăz este mai mare, se recoltează până la înflorirea ovăzului.
Producțiile obținute diferă în funcție de scopul pentru care a fost cultivat borceagul: hrana animalelor sau producerea de sămânță.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU