Culturi de sezon: borceagul de toamnă

* Furajul este bogat în proteină

*În Neamț: 35.000 hectare cu plante de nutreț

Borceagul este un amestec de măzăriche de toamnă cultivată alături de o cereală, cum este secara sau orzul. În funcție de momentul ales pentru semănat, avem borceag de toamnă sau borceag de primăvară. Chiar dacă cea mai cultivată plantă de nutreț este lucerna, borceagul de toamnă poate reprezenta cu adevărat o alternativă pentru fermierii care vor să folosească terenul și pentru înființarea altor culturi. În Neamț avem peste 35.000 ha ocupate cu plante de nutreț, ponderea fiind reprezentată de lucernă și borceag.

Borceagurile de toamnă cu măzăriche eliberează terenul devreme, permițând realizarea unei culturi succesive. Borceagurile cu măzăriche se cultivă pentru masă verde, fân, semifân, nutreţ murat. Furajul obţinut în urma acestui amestec este bogat în proteină, cu un grad ridicat de consumabilitate şi digestibilitate.

În furajarea animalelor se folosesc şi vrejii rezultaţi din culturile pentru sămânţă, iar seminţele se utilizează în cantităţi mici, în amestec cu alte concentrate.

*Înființarea și fertilizarea culturii

Pentru borceagurile de toamnă, arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare, dacă solul este suficient de umed. În condiţii de secetă se face doar o lucrare superficială a solului. După arat terenul se mărunţeşte şi se nivelează cât mai bine. În condiții optime de umiditate, semănatul borceagului de toamnă seface în perioada între 15 septembrie – 5 octombrie. Borceagul de toamnă produce cantitati mari de furaje când plantele intră bine infratite în iarnă. La aplicarea îngrăşămintelor se ţine cont de cultura succesivă, sistemul de fertilizare stabilindu-se pentru ambele culturi. Gunoiul de grajd nu este bine valorificat de măzăriche. La aplicarea îngrăşămintelor cu azot se ia în calcul concurenţa care se poate crea între cereale şi leguminoase, în defavoarea leguminoaselor. Măzărichea albă şi măzărichea părosă reacţionează puternic la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, în timp ce măzărichea de primăvară răspunde cu sporuri mai mici de producţie. Îngrăşămintele cu azot, la borceag, nu depăşesc doza de 64 kg/ha, decât pe soluri sărace, îngrăşămintele cu fosfor şi eventual cele cu potasiu se calculează pentru ambele culturi şi se administrează din toamnă.

Tăvălugitul după semănat este necesar când stratul superficial al solului este uscat.

*Recoltarea, depozitarea şi conservarea

Pentru sămânţă, borceagul se recoltează într-o singură fază, direct cu combina din lan, când 80-90% din păstăi s-au brunificat. Pentru masă verde, borceagurile se recoltează eşalonat, începând cu momentul când planta de susţinere a ajuns la 40-50 cm înălţime şi când producţia este de cel puţin 10 tone/ha masă verde. Epoca finală de recoltare pentru folosirea nutreţului verde în hrana animalelor corespunde cu începutul înspicării cerealei la borceagul de toamnă cu secară şi cu orz şi cu înspicarea completă a cerealei la borceagul de toamnă cu grâu şi la borceagul de primăvară. Recoltarea borceagului pentru însilozare poate întârzia până la formarea primelor seminţe în păstăile de măzăriche. Pentru fân, borceagul de primăvară se recoltează în faza de înflorire a măzărichii, iar dacă proporţia de ovăz este mai mare, se recoltează până la înflorirea ovăzului.

Producțiile obținute diferă în funcție de scopul pentru care a fost cultivat borceagul: hrana animalelor sau producerea de sămânță.

Tina CONDREA-ZĂPODEANU