Noaptea de Sânziene, cea mai bună perioadă
Sunt fără eficienţă plantele culese la Rusalii!
În lumea satului românesc, femeile obişnuiesc să culeagă plante medicinale în pragul sau în zilele marilor sărbători. Florile, frunzele, seminţele, fructele, rădăcinile ori tulpinile acestora nu sunt culese la întâmplare, ci în anumite momente ale zilei sau ale nopţii, pentru a deveni adevărate elixir de sănătate. Plantele de leac se culegeau după un calendar exact, cu zile şi momente ale zilei şi nopţii riguros fixate de tradiţie. Zilele în care plantele de leac aveau calităţi tămăduitoare erau sărbătorile din preajma echinocţiilor de primăvară şi de toamnă şi, mai ales, cea care marca solstiţiul de vară, adică Sânzienele. Tradiţia preciza nu numai zilele, ci şi momentele diurne sau nocturne cele mai favorabile aveau tâlcul lor. Conta foarte mult dacă era noaptea, dimineaţa în zori, la răsăritul soarelui. Se considerau fără eficienţă plantele culese la Rusalii sau în preajma Rusaliilor. Culesul plantelor este un ritual care se desfăşura în anumite condiţii de timp şi de loc: terenuri curate, neumblate de animale, păsări şi oameni. Oamenii care le rupeau trebuiau să fie curaí trupeşte şi sufleteşte, să spună anumite cuvinte şi formule magice, să aibă o anumită ţinută vestimentară, adică îmbrăcate, dezbrăcate până la brâu sau de tot, cu capul descoperit. În plus, să răsplătească pământul pe care a crescut floarea ruptă sau smulsă cu pâine, sare sau seminţe. Pentru plante de leac, zilele marcate de sărbători În practicile noastre de medicină populară se foloseau în special plante culese la Sânziene întrucât sărbătoarea este situată la mijlocul verii. Perioada în care, în natură, în special în mediul vegetal, se produc fenomene biologice spectaculoase: înfloresc, se pârguiesc şi se coc recoltele şi plantele. Culegerea plantelor de leac în noaptea de Sânziene, oricum înainte de răsăritul soarelui, este o operaţiune incomodă, care nu ar fi fost efectuată de nici un iniţiat în medicina populară dacă nu ar fi aşteptat de la această acţiune anumite avantaje, reale sau imaginare. Zilele marcate de sărbători când, printre alte practici tradiţionale, se culegeau şi anumite plante de leac şi tincturi se aflau în perioada echinocţiului de primăvară (Săptămâna Caii lui Sântoader, Florii, Joimari, Sângiorz), în preajma solstiţiului de vară (Todorusale, Ispas, Sânziene, Ilie Palie, Focă) şi la echinocţiul de toamnă (Sântămărie Mare, Sântămărie Mică, Ziua Crucii).
Tina CONDREA-ZĂPODEANU