Atestarea produselor tradiţionae este foarte dificilă. Asta pentru că sunt multe condiţionări foarte greu de trecut. În prezent există o dublă legislație: una reglementează producția de produse culinare tradiționale, iar cealaltă supervizează rețetele consacrate. Asta pentru a nu mai exista confuzia dintre producătorii reali de produse tradiționale și cei care provind din zona industrială sau cei care achiziționau materie primă din zone consacrate, o procesau primar și o vindeau drept produs tradițional.
Cine nu va îndeplini condițiile trecute în caietul de sarcini, i se va retrage atestatul și acel logo care va fi pus pe produsul respectiv. Operatorii trebuie să înţeleagă că nu este de joacă cu atestarea, dar nici cu banul şi sănătatea consumatorului.
Noua legislație privind produsele tradiționale obţinute după reţete consacrate româneşti pune la grea încercare operatorii din domeniul obţinerii şi comercializării acestor mărfuri. Ca urmare, numărul atestatelor pentru produsele culinare tradiţionale româneşti obţinute după reţete consacrate va fi cu mult mai mic faţă de câte erau până acum.
*În Neamţ, atestate sunt doar dulceţurile
În judeţul Neamţ avem deja primite 7 atestate. Toate sunt pentru reţete de obţinere a dulceţurilor din cireşe şi fructe de pădure. Alte două dosare sunt în lucru, ele vizează obţininerea atestatului de produs tradiţional a fost trimis pentru două reţete de zacuscă.
Timp mai este pentru primirea doasarelor în vedera obţinerii atestării produselor tradiţionale. Îi aşteptăm şi pe cei din domeniul produselor din carne. E mai greu pentru procesatorii de caşcaval şi alte produse lactate, pentru că au nevoie de avizul unei asociaţii profesionale de profil. La noi în judeţ nu avem constituit aşa ceva. Puteau face o filială a vreunei asociţaii deja înfiinţate. Firmele respective au renunţat la atestate. Treaba era prea complicată. Au clientelă, nu le mai trebuie atestate.
Cu siguranţă vor fi mai puţine atesate pentru produsele tradiţionale nemţene, pentru că şi cerinţele sunt mai greu de îndeplinit, e nevoie de reteţă consacrată, transmisă din generaţie în generaţie, care să fie şi autentificată. E mai dificil de găsit astfel de reţete.
Până la această dată, la nivel naţional, au fost atestate 51 de produse, care provin de la vreo zece producători. Foarte puține, pentru că și condițiile sunt mult mai aspre. Caietul de sarcini nu se poate face așa de ușor. Dovadă că au fost respinse 64 de atestate, în lucru fiind 17 de dosare.
Data limită pentru depunerea dosarelor este 30 noiembrie 2014. Până la această dată rebuie să se prezinte operatorii atestaţi pentru reatestare, dar şi cei care vor să se lanseze în acest domeniu de activitate. După această dată, atestatele vechi nu mai sunt valabile. Dacă operatorii nu s-au reatestat.
*”Inflaţie” de produse tradiţionale: în Neamţ 58, la nivel naţional – 4.400
În ultimii ani, numărul produselor tradiţionale a crescut vertiginos. Dacă în 2005 au fost înregistrate la Ministerul Agriculturii 280 de produse, numai în decursul unui singur an, în 2011, numărul acestora a explodat până la 1.050, ajungându-se la finele lui 2013 la 4.400 produse tradiţionale. Acest sistem de înregistrare era unul voluntar, netaxabil și nu beneficia de protecție națională sau comunitară.
După vechea legislaţie, în judeţul Neamţ sunt atestate 58 de produse alimentare tradiţionale. Este vorba de 35 produse din carne, 11 produse din lapte, în sectorul de panificaţie-3 şi pentru sectorul conserve de fructe – 9 produse atestate.
*Mai mult sprijin de la specialişti
Atestatul de produs tradițional se obţine mult mai greu acum, întrucât s-au introdus multe condiții și criterii noi. „Pretenţii” mult mai drastice, prin care se urmăreşte un pas important privind calitatea produsului, protecția și interesul consumatorului. Mulți producători nu au o prea mare abilitate pentru întocmirea caietului de sarcini în vederea atestării produselor tradiționale, chiar dacă sunt buni în ceea ce fac în activitatea de obţinere a produselor tradiţionale. Pentru a veni în sprijinul lor, Ministerul Agriculturii a decis să-i ajute la întocmirea documentației pentru atestarea ori reatestarea produselor tradiţionale obţinute după reţete consacrate româneşti.
Şi mai este un aspect deloc de neglijat. Acum, producătorii plătesc costurile pentru analize și o serie întreagă de avize, sume deloc neglijabile.
*Multe condiţionări şi restricţionări
Acum, pentru atestarea unui produs tradițional este musai ca el să fie fabricat pe teritoriul României. Produsul tradiţional nu trebuie să aibă în compoziție aditivi alimentari, materia primă trebuie să fie locală, nu din import. Procesul tehnologic și modul de procesare al produselor trebuie să aibă o caracteristică tradițională, iar rețeta trebuie să fie transmisă de generații, iar reţeta trebuie să fie autentificată, în scris! Aici este foarte greu, pentru că foarte greu dacă nu imposibil se poate face dovada scrisă că e „reţeta bunicii”. O soluţie ar fi monografiile locale, care să facă referire la respectivul produs tradiţional. Nu toate localităţile nemţene au monografii, iar dacă au, unele nu fac referire la produsele culinare tradiţionale.
Pentru a delimita produsul tradițional de cel industrial, s-a limitat cantitatea de producție pentru că tradiționalitatea înseamnă o activitate manuală.
Tina CONDREA