Astăzi, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe.
Sfântul Pantelimon a văzut lumina zilei în anul 284, în cetatea Nicomidiei, dintr-un tată păgân, Eustorgios, senator la curtea împăratului Maximian Galeriu, şi o mamă creştină, pe nume Evula. Primul său nume a fost Pantoleon, adică „cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui Pantoleon îi vorbea adesea copilului despre mântuirea sufletului şi despre tainele credinţei în nemurire.
După moartea mamei, tatăl îl trimite pe Pantoleon să înveţe la şcolile păgâne ale timpului. După ce termină Şcoala de Medicină din Nicomidia, tânărul Pantoleon este încredinţat, spre ucenicie, medicului Eufrosin.
Dobândind multe cunoştinţe şi o înţelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales medicul său personal.
Minunea învierii copilului muşcat de năpârcă
După cum aflăm din „Viețile sfinților”, Pantoleon obișnuia să treacă în fiecare zi prin fața casei unde era ascuns Ermolae, un bătrân creștin, preot al unei biserici din Nicomidia, care îl învaţă că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor şi al trupurilor.
Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele Lui Hristos şi îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Impresionat de această minune, Pantoleon se va boteza, primind numele de Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv”.
După primirea Sfântului Botez, Pantelimon începe să vindece, în chip minunat, bolile incurabile, iar neputinţele de tot felul pier în faţa iubirii şi credinţei sale. Urmând cuvintelor Mântuitorului, îşi împarte toată averea săracilor, tămăduind boli şi neputinţe, fără a primi niciun ban în schimb. De aceea, Sfântul Pantelimon este numit şi „doctor fără de arginţi”.
Mucenicia
După ce medicii – invidioşi pe succesul lui Pantelimon – îl denunţară pe acesta împăratului Maximian, sfântul va fi supus unor chinuri groaznice. A fost legat de un stâlp, iar trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier. Rănile i-au fost arse cu făclii aprinse, însă torţele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat.
Apoi, a fost scufundat în plumb topit şi aruncat în mare, legat de un pietroi, aruncat apoi fiarelor sălbatice, din toate aceste încercări fiind izbăvit de Hristos.
Văzând acestea, Maximian a dat ordin ca sfântul să fie pus pe o roată cu lame ascuțite, care, în momentul rostogolirii de la înălțime, să-l omoare în fața întregii cetăți. Hristos însă l-a eliberat și de această dată pe sfântul mucenic, iar roata a ucis un număr mare de necredincioşi. Maximian a dat atunci ordin ca Pantelimon să fie decapitat, iar trupul să fie aruncat în flăcări.
În acel moment au răsunat din cer următoarele cuvinte: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.”
Din Tradiția creștină aflăm că, în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. „El își întinse grumazul, iar când capul îi căzu, curse lapte din gâtul lui, trupul său deveni alb ca zăpada, iar măslinul uscat de care fusese legat înverzi din nou pe dată și rodi cu fructe din belșug.” („Viețile sfinților”)
Pentru a-i împiedica pe creştini să ia trupul sfântului, păgânii l-au aruncat în foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia acestuia. Credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al Sfântului Pantelimon şi l-au îngropat cu mare evlavie, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303. (crestinortodox.ro)
Moaştele Sfântului Pantelimon, găsite într-o biserică dărâmată
O părticică din moaștele sfântului se află la Mănăstirea Durău, așezământ monahal ce a primit, în anul 2003, și hramul „Sfântul Pantelimon”.
După cum informează doxologia.ro, sfintele moaște au fost aduse aici de către preoții militari care au fost pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Trupele române, împreună cu preoții care au slujit în Mănăstirea Durău, au găsit biserici dărâmate în urma bombardamentelor pe teritoriul rus. Într-una din aceste biserici au fost aflate aceste sfinte moaște. Pentru a nu fi profanate, moaștele au fost luate și purtate pe toată perioada războiului, ajutând la tămăduirea soldaților răniți sau bolnavi.
Capul Sfântului Pantelimon se păstrează la Mănăstirea Sfântul Pantelimon („Rusikon”) de la Muntele Athos. Părți din moaștele Sfântului Pantelimon au fost donate, în anul 1931, catedralei episcopale din Constanța, acestea fiind aduse din Orientul apropiat de către preotul Dimitrie Popescu.
Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor.
Irina NASTASIU