În comparaţie cu postul Sfinţilor Apostoli sau cel al Crăciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului este considerat un post aspru, deoarece monahii şi creştinii mai râvnitori se abţin chiar şi de la ulei şi vin. Doar pe 6 august, de Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului, se poate mânca peşte. Postul se prelungeşte şi în ziua Adormirii Maicii Domnului, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.
Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserica Ortodoxă spre aducere aminte a virtuţilor alese ale Sfintei Fecioare şi a postului prin care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.
Originea Postului Adormirii Maicii Domnului se află prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat şi când sărbătoarea Adormirii ei a început să primească o mai mare importanţă. La început, însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot: în părţile Antiohiei se postea o singură zi (pe 6 august), în timp ce la Constantinopol se ţineau patru zile de post, iar la Ierusalim opt zile. De asemenea, în răsărit se postea în luna august, de aceea postul era numit şi postul lui August, în timp ce în apus se postea în septembrie. Alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viaţa pământească la cea cerească.
Potrivit crestinortodox.ro, abia în secolul al XII-lea, data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia. Astfel, la sinodul local din Constantinopol, ţinut la 1166, patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii (15 august).
Irina NASTASIU