Sfânta Treime este prăznuită a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor. Odată cu sărbătorirea Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Duh, cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi. Acest lucru este indicat de către Penticostar, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: “Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu.”
Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură. Dogma despre Sfânta Treime a fost definită de către Sfinţii Părinţi, în cadrul Sinoadelor I şi II ecumenice de la Niceea, 325 respectiv Constantinopol, 381. Atunci a fost elaborat, pe baza învăţăturii Mântuitorului Hristos cuprinsă în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, Crezul – Mărturisirea de credinţă a Bisericii – normativ până la sfârşitul veacurilor.
Astfel, în Crez mărturisim credinţa noastră în „Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului….şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu¸Unul născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut… .şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”
Învăţătura Bisericii ne arată că nu vorbim de trei divinităţi, ci de Un singur Dumnezeu, dar în care coexistă 3 Persoane (ipostasuri) împărtăşind una şi aceeaşi natură divină absolută, în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit (conform hotărârii Sinodului IV ecumenic de la Calcedon).
„Aţi văzut şi întotdeauna vedeţi că mai înainte de a se face ziuă, de a răsări soarele, flutură o geană de ziuă. Către răsărit se vede o lumină mai întâi puţin gălbuie şi apoi tot mai alburie, până când se ivesc razele soarelui. Iar razele soarelui crescând mereu şi luminând sub cer, în toate părţile, se iveşte la orizont şi frumosul şi prealuminosul soare, strălucind cu atâta putere încât, dacă te-ai uita mai mult la el, te orbeşte. Iată, aşa să socotiţi şi despre Dumnezeu”, spunea părintele Cleopa Ilie, în „Predica întâi la Sfânta Treime.” (Din “Predici la Sărbătorile de peste an”, Editura Christiana 2001)
„Mai întâi să cunoaşteţi chipul subzistenţei fiecăruia. Tatăl are ca chip al subzistenţei nenaşterea şi nepricinuirea; căci nu se naşte din nimenea şi nu e pricinuit de nimenea. Fiul are ca chip al subzistenţei Sale naşterea mai înainte de toţi vecii din Tatăl, precum se naşte cuvântul din minte. Iar Duhul are ca chip al subzistenţei Sale un altul decât cel al Fiului: El are purcederea, adică porneşte, purcede din Tatăl. Dar – cum zice Sfântul Grigore de Nyssa – o dată cu naşterea Fiului, cea mai dinainte de toţi vecii, purcede şi Duhul Sfânt”, mai spune părintele Cleopa în predica sa la Sfânta Treime.
Irina NASTASIU