Cu toate că este recunoscută drept cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, Adormirea Maicii Domnului apare în mărturii abia începând cu secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să ia amploare. Acest lucru se întâmplă cu preponderență după Sinodul IV Ecumenic, care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost celebrată încă din secolul al VI-lea, iar din anul 600 a fost fixată la data de 15 august.
Cele două momente deosebite la care se referă sărbătoarea de astăzi sunt moartea şi îngroparea Maicii Domnului şi înălţarea ei la cer. De altfel, în Occident sărbătoarea este cunoscută sub numele de Înălţarea Maicii Domnului.
Înainte cu trei zile de Adormirea Fecioarei Maria, Dumnezeu l-a trimis din cer pe Sfântul Arhanghel Gavriil să o înștiințeze pe Maica Domnului despre mutarea ei de pe pamânt la Cer. Aducând, ca semn, o ramură de finic, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Maica Domnului, pe când se ruga în Muntele Măslinilor, că va muri într-o zi de vineri, pentru ca, peste trei zile, duminică, să poată pleca la Hristos. Fecioara Maria și-a luat rămas bun de la sfintele femei și de la prietenele ei, iar Sf. Ioan a trimis vorbă tuturor apostolilor, ucenicilor, rudelor și prietenilor. Maica Domnului și-a împărțit apoi văduvelor sărace veșmintele, și-a cerut iertare de la toți și, culcându-se pe pat, și-a încredințat sufletul în mâinile Fiului Său, spunând: „Fiule, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”.
Minuni la Adormirea Maicii Domnului
„Îndată ce Prea Sfânta Maică și-a dat duhul ei preasfânt și preacurat în mâinile Fiului Său, toți orbii și toți ologii, șchiopii și bolnavii care veniseră acolo, din oraș și de pretutindeni de dimprejur, s-au făcut sănătoși! Muții vorbeau, surzii auzeau, leproșii s-au curățit, șchiopii umblau, că așa a binevoit Prea Sfântul Dumnezeu și Mântuitorul Hristos, să cinstească Adormirea Prea Sfintei Sale Maici, cu minuni preaslăvite, ca să știe toți că nu a adormit o femeie de rând, ci Maica Cuvântului, Maica lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor (Prolog, luna lui august, în 15 zile).
După aceasta, dumnezeieștii apostoli, îndată ce Maica Domnului și-a dat preacuratul ei suflet, au început să audă mii și milioane de cântări îngerești în văzduh, care lăudau și cântau cântări pentru ieșirea Maicii Prea Sfântului Dumnezeu.” (Arhim. Ilie Cleopa – „Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului”)
Conform tradiţiei, apostolii şi ucenicii au fost adunaţi în mod minunat din toate colţurile lumii, pentru a fi prezenţi în Ierusalim la moartea Fecioarei şi i-au îngropat trupul în Grădina Ghetsimani. Tot potrivit tradiţiei, câţiva israeliţi au încercat să întrerupă procesiunea înmormântării. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenţi şi, când a sosit, la trei zile de la înmormântare, şi a vrut să vadă trupul Maicii Domnului, s-a descoperit că mormântul era gol.
Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, oraşul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această Biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de „Ierusalimitissa”.
În seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului.
Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit în secolul al XVI-lea de către Manuil Corinteanul, profesor la școala teologică a Patriarhiei de Constantinopol. Cântarea are 188 de strofe, împărțite în trei stări, fiind o prelungire a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului se bucură de o cinstire deosebită în rândul credincioşilor ortodocşi, având rânduită o perioadă de două săptămâni de postire, înaintea sărbătorii, ca perioadă de pregătire duhovnicească pentru acest eveniment sfânt.
Irina NASTASIU