Părintelui Iustin Pârvu: ”Nicio altă ţară nu se poate compara cu suferinţa martiriului neamului românesc”
I-au trecut pragul copii, bătrâni şi tineri, preoţi, monahi şi monahii. Pentru fiecare a avut mereu câte o vorbă bună, câte un sfat ziditor de suflet. L-am asaltat cu toţii de atâtea ori şi, deşi era obosit şi suferind, ne-a primit, renunţând la puţinele ore de odihnă, pentru a se dărui semenilor săi. Timp de 17 ore pe zi, cu pauze foarte mici, părintele primea pelerini din toate colţurile ţării.
Alături de miile de oameni pentru care se ruga, părintele ardea ca o torţă vie pentru întreg neamul său. Dar constata, cu amărăciune, distrugerea tinerilor aflaţi sub influenţa nefastă a Occidentului, pervertirea copiilor prin flagelul pornografiei, introducerea măsurilor de control şi subjugare a populaţiei, ruinarea economiei şi agriculturii, lipsa modelelor autentice, în sfârşit, toată criza materială şi spirituală care zguduie şi acum ţara noastră.
Spunea, cu tristeţe, părintele:
„A ajuns românul nostru acum de batjocura Occidentului, cerşetor în toată lumea, dar acesta nu este decât un plan satanic care caută să compromită un popor ortodox ca românii. Orice străin care ar trece pe la noi în timpul unei sărbători creştine, dacă intră să stea într-o biserică o oră sau jumătate de oră îşi va da seama ce înseamnă ortodoxia românească şi ce este românul. Nicio altă ţară nu se poate compara cu suferinţa martiriului neamului românesc, prin numărul mare de martiri, de mărturisitori pe care l-a dat şi prin viaţa creştină pe care a dus-o fiecare deţinut în puşcărie, că nu mai încăpeau închisorile, celulele, podurile şi beciurile Securităţii. Ce putem să spunem de o naţie ce nu s-a făcut vrednică de o astfel de suferinţă? Se poate ea compara cu una suferindă? România nu e valoroasă prin aur şi alte bogăţii materiale, aşa cum se laudă occidentalii, pentru că astea pier degrabă, ci prin jertfa şi valoarea ei spirituală.”
”Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea”
Cât despre harismele renumitului duhovnic, iată ce mărturisea părintele Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru-Vodă, la ceremonia de acordare a Cetăţeniei de Onoare Post-Mortem a oraşului Aiud, loc al pătimirii părintelui Iustin:
„”Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea.
Ceea ce am văzut eu la Părintele Iustin… După ce am pus la masă vreo trei-patru rânduri, la trapeză, lumea a rămas fără ciorbă. Şi am mers la Părintele Iustin: «Părinte Iustin nu mai avem ce să dăm de mâncare la oameni şi încă mai sunt pe afară…» Şi a zis Părintele Iustin: «Am să vin eu să văd!» Şi a luat Părintele Iustin lingura aceea mare şi a dat de trei ori în cazanul acela cu ciorbă şi s-a făcut din nou ciorbă până în vârful lui! Eu am văzut acest lucru! Ceea ce înseamnă că Părintele Iustin a avut puterea Cuvântului”.
Noi, cei care am primit ajutorul părintelui Iustin, suntem datori să ducem mai departe lupta sa pentru revigorarea neamului. Să ne întoarcem la satele noastre, să luăm în stăpânire pământurile noastre strămoşeşti. Să reînvăţăm obiceiurile şi tradiţiile lăsate moştenire de bătrânii noştri. Să cinstim memoria martirilor noştri. Este ceea ce şi-a dorit părintele Iustin pentru ţara sa.
Adrian Alui Gheorghe – Dialoguri cu părintele Iustin
* „Măi, e bine să mă duc, pentru că nu mă duc să dorm…”
Aseară, începând cu ora 17.00, Biblioteca judeţeană „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamţ, Sala „Victor Brauner”, sub genericul ”Mărturisiri legate de personalitatea Părintelui Iustin Pârvu”, a fost marcat evenimentul de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 96 de ani.
Întâlnirea a fost moderată de scriitorul Dan Iacob și i-a avut ca invitaţi pe scriitorul Adrian Alui Gheorghe, autorul unei serii de volume de interviuri cu părintele Iustin şi pe părintele şi scriitorul Dorin Ploscaru.
Considerat Duhovnicul Moldovei, viaţa părintelui a gravitat, dincolo de ritualul bisericii, de săvârşire a Sfintei Liturghii şi a Sfintelor Taine, în jurul scaunului de sfat şi spovedanie. Astfel, de dimineaţa până seara, de luni până duminică, sute şi sute de oameni aşteptau, pentru a primi o binecuvântare şi un cuvânt de folos, la uşa chiliei părintelui. Dimensiunea acestei lucrări a părintelui s-a făcut simţită în zilele de iunie 2013, ce au premers înmormântării părintelui şi, mai ales, în ziua îngropării, perioadă în care zeci de mii de oameni s-au perindat pe la sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui.
Cu puţin timp înainte de a se muta la Domnul, părintele a spus: „Măi, e bine să mă duc, pentru că nu mă duc să dorm…”
Irina NASTASIU
Frumoasa initiativa celor de la Biblioteca Judeteana si a altor asociatii de a organiza acest eveniment,desi ziua comemorativa a unui adormit,dupa biserica este cea de TRECERE LA CELE VESNICE sau adoua nastere cum se mai spune.Pana la urma de parintele Iustin e bine sa ne amintim in fiecare zi…Problema este ca s-ar fi suuparat parintele daca auzea ca luni seara la 17 era conferinta,in timp ce la alte biserici,la aceeasi ora se tinea VECERNIA sau Acatistul Sfantului Harlambie…Inca o dovada,ca noi ca si crestini-ortodocsi,nu suntem organizati,ca sa nu mai spun ca nu suntem uniti si asta il durea pe parintele cel mai mult…De aceea astfel de conferinte se fac cu BINECUVANTARE…
Poate la anu va fi mai bine…Doamne ajuta!