*Secretele meseriei, straşnic păzite în familie!
Un cetăţean belgian, venit la la conducera Fabrici de Zahăr Roman, în anul 1930, a adus cu sine câteva seminţe de „Cicoare de Bruxelles”, pe care le-a cultivat în zonă. Câţiva cetăţeni din Gherăieşti i-au urmat exemplu. Aşa a devenit cultivarea andivelor o îndeltnicire veche de aproape un secol. Din păcate, una pe cale de dispariţie acum…
Despre andivele de Gherăieşti, renumite şi căutate în toată ţara, am discutat cu Silvia Tamaş, inginer la Camera Agricolă Neamţ: „Această plantă amară, curioasă după felul cum arată, a adus venituri frumoase gospodarilor din Gherăieşti. Pe atunci, suprafeţele ocupate cu această cultură s-au extins de la un an la altul, fiecare cultivator deţinind secrete în „forţarea” rădăcinilor, taine păstrate cu sfinţenie şi transmise din generaţie în generaţie, doar în rândul familiei respective”.
*O cultură extrem de migăloasă
Din octombrie şi până aprilie-mai este sezonul de „forţare a rădăcinilor”, în fiecare gospodărie fiind amenajate spaţii speciale pentru această operaţiune. „Andivele de Gherăieşti” sunt pe cale de dispariţie, zice Silvia Tamaş. Se mai cultivă şi acum, dar foarte puţin, comparativ de cum era odată. A dat lumea „bir cu fugiţii”! Foarte multă lume a plecat la muncă în străinătate. Tineretul nu se ocupă de andive. În sate au rămas doar bătrânii, cei care încă mai păstrează tradiţia. Dar şi aceştia sunt foarte puţini. Îi numeri pe degete pe cei sub 40 de ani care se mai ocupă de andive. Dacă prin anii 1980 erau câte 50-60 hectare cultivate cu andive la Gherăieşti, acum nu mai ştiu dacă mai găseşti două hectare. Este o cultură foarte grea, una foarte migăloasă.”
*Mergi pe sub pământ ca o cârtiţă…
Multă vreme, andivele asigurau un venit sigur celor din Gherăieşti, pe timp de iarnă. „Acum, de când s-a „liberalizat” munca afară, mulţi au dat fuga în străinătate. La andive munca este grea, mergi ca o cârtiţă pe sub pământ. Este o muncă extrem de grea, dar şi foarte periculoasă. Din păcăte, au fost şi accidente, au murit oameni, prin asfixiere. Din această cauză au murit 4 oameni în comuna Gherăieşti. Au murit pentru că au întrat în bordeiele cu andive. Că noi aşa li se zice spaţiilor destinate andivelor, bordeie”, ne lămureşte Silvia Tamaş. După care adaugă: „Andiva este plantă care are două etape de obţinere. Prima dată se formează în câmp, unde se seamănă în lunile martie-aprilie-mai. Acolo creşte rădăcina, ca la morcov. Cea mai bună este care are 5 cm în diametru. După ce s-au scos rădăcinile, ele se „forţează”. Se fac silozuri, noi le zicem bordeie. Acolo, în acele bordeie, rădăcinile se stratifică, se acoperă cu un strat de pământ de 10-15-20 cm, după care se udă ori de câte ori este nevoie. Rădăcinile se ţin acolo până ce cultivatorul consideră este vremea să le scoată pe piaţă. De obicei, se face foc în acele bordeie, timp de 21 de zile, care să asigure o temperatură de 20-22 grade Celsius. Timp în care, sub pâmântul umed, „păpuşa” creşte, care trebuie să fie compactă. De asta, din două în două zile, oamenii controlează rădăcinile, să vadă dacă s-a format păpuşa. Cultura de andive este mereu verificată, oamenii au grijă să fie create toate condiţiile de care au nevoie rădăcinile, ca să iasă andive de calitate. E o muncă extrem de grea!”
*Secretele meseriei: straşnic păzite în familie!
În Occident, pentru obţinerea andivelor s-au adaptat tehnologii noi, forţarea rădăcilor se face cu apă, în spaţii închise. Munca e mai uşoară. „La noi a mai apărut o problemă, se caină Silvia Tamaş. S-a mai pierdut din sămânţa pe care trebuie s-o folosim. Sămânţa de afară nu se adaptează la noi, nu merge, cu tot statul de pâmânt de acoperire. Eu am adus din Italia sămânţă foarte bună, pe care am dat-o la câţiva oameni din Gherăieşti ca s-o încerce. Toată lumea a fost nemulţumită, nu s-a făcut păpuşa ca lumea, de calitate. Aşa că fiecare îşi face sămânţa lui. Cum au făcut din moşi-strămoşi. Sunt doar câţiva tineri care s-au încumetat să se ocupe de andive. Dar nu le reuşeşte cultura, cum o fac bătrânii. Cultivatorii şi calitatea andivelor sunt „grupaţi” pe familii, aşa şi-au format un nume şi-un renume. Sunt nişte secrete care nu ţi le spune nimeni, oricât te-i ruga. Sunt secrete de familie, care se transmit din generaţie în generaţie. Cât am încercat eu să le aflu, dar tot n-am reuşit. Mi-au spus multe despre cum se obţin andivele, dar nu şi acele amănunte care fac andivele mai bune. Eu, ca tehnologie de cultură, cunosc foarte bine toţi paşii de urmat. Dar nu şi acele mici secrete. Au venit oamenii din mai multe zone ale ţării, au luat de la Gherăieşti sămânţa de andive. S-au informat de cum se cultivă andivele, cu toată tehnologia, au dicutat mult cu cei care mai au această îndeletnicire. Dar nici unul nu a reuşit cultura de andive! Am ţinut legătura cu ei. Trebuie să fii experimentat în această cultură, să-i ştii toate secretele.”
La andive e mult de muncă, dar cultivatorul îşi scoate toate paralele. Este cea mai rentabilă cultură din sectorul legumicol.
*”Andivele de la Gherăieşti”, un brand bine cunoscut în toată ţara
Atunci când andivele de Gherăieşti se cultivau pe suprafeţe mari, era foarte bine stabilită şi o reţea de piaţă, pentru comercializarea lor imediată. Acum, fiind o producţie mai mică, reţeau comercială şi-a schimbat macazul. Cei din Gherăişeti nu mai merg cu marfa la Bucureşti ori n alte oraşe din ţară, vin clienţii pe la poarta fiecăruia. „Fiecare cultivator are clienţii săi, zice Silvia Tamaş. Pun afiş pe poartă, mai spun pe la primărie , se aude imediat prin sat, se ştie cine are andive de vânzare. Andivele se vând foarte repede! S-au primit telefoane şi de la Târgu Mureş, dar şi din alte oraşe din ţară. Trimit banii, după care primesc andivele prin poştă. Solicări sunt foarte multe, păcat că sunt puţini cei care se mai ocupă de cultivarea andivelor.”
Andivele se vând foarte bine, din octombrie până prin luna mai.
* Efecte terapeutice deosebite
„Cicoare de Bruxelles”, este numele sub care andivele au ajuns la Gherăieşti. Datorită conţinutului bogat în hidraţi, andiva se recomandă, cu precădere, persoanelor care ţin dietă diabetică. Andiva are în compoziţie până la 95% apă, fiind recomandată în alimentaţia copiilor şi a vârstnicilor, sub formă de suc, deoarece îmbunatăţeşte capacitatea vizuală şi este o bună sursă de fibre alimentare. În perioada consumului, durerile de ochi şi vederea încetoşată se ameliorează. Andiva are un conţinut bogat în săruri minerale (fier, potasiu, calciu), precum şi vitaminele A, C şi cele din complexul B. Pe lângă acestea, andiva conţine şi vitamina E, magneziu şi fosfor, favorabile metabolismului glucidic si lipidic. Adiva este depurativă, stimulează secreţia biliară precum şi eliminarea ei în duoden. Andiva reprezintă un bun adjuvant în cazul obezităţii, arterosclerozei dar şi în alimentaţia cardiacilor şi a celor bolnavi de rinichi. Specialistii au descoperit în cazul analizei andivei şi unele proprietăţi citostatice care presupun împiedicarea înmulţirii celulelor, planta fiind utilă în tratamentul cancerului. Andiva are rol în atoniile biliare şi reglează tonusul musculaturii vezicii biliare, datorită efectului coleretic remarcabil.
Tina CONDREA