Analiza de sol dictează: fertilizarea corectă și producția agricolă

tina-analiza-solPentru fermierul care vrea să crească productivitatea terenurilor sale, analiza de sol este obligatorie. Fără a cunoaște caracteristicile pământului pe care îl lucrezi, nu poți fertiliza corect, nu poți aprecia de ce vecinul are recoltă mai mare sau de ce o parte din sole nu dau randamentul scontat.

Esențială pentru analiza de sol este proba ce se supune „investigației“. Că nu orice probă prelevată din pământul lucrat este reprezentativă, așa că se respectă un anumit protocol pentru a se lua mostrele care vor evidenția cu exactitate calitățile și defectele solului. Primul pas este întocmirea unui plan de recoltare a probelor și delimitarea suprafețelor de teren pe care se vrea analizarea. Pentru plantele de câmp, în funcție de sol, de cultură și de tehnologie, se vor „împărți“ parcelele în unități de aproximativ 10 hectare. Fiecărei unități de 10 hectare îi corespunde o probă medie de sol formată din 10-20 de probe parțiale.

*Când se prelevează probele de sol

Probele de sol se prelevează după recoltarea culturii precedente, dar și pe parcursul anului. Este recomandat să se recolteze sol la cel puțin 30 de zile de la momentul aplicării îngrășămintelor sau amendamentelor. Se va evita recoltarea după ploaie sau când umiditatea solului este mare, atât din cauza erorilor la determinarea azotului, cât și din considerente de manipulare și omogenizare a solului.

Odată identificare corect unitățile de aproximativ 10 hectare se va trece la recoltarea efectivă a probelor. În funcție de cultura și destinația terenului, probele parțiale se vor recolta pe intervalul de adâncime 0-25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice și furajere și legume și 20-40 cm (două cazmale) pentru pomi fructiferi și viță de vie. Stabilirea punctelor de prelevare a probelor parțiale se face în funcție de configurația terenului, recoltând în zig-zag, în așa fel încât să asigure uniformitatea recoltării.

Nu trimiteți la laborator probe medii mai mari de 800-1.000 de grame!

Recoltarea propriu-zisă a probelor se va face cu cazmaua, sonda sau alte ustensile. Acestea trebuie să fie curate, să nu contamineze proba cu rugină sau alte substanțe. Pentru interpretarea corectă a rezultatelor, dar și pentru cercetări ulterioare, se impune etichetarea fiecărei probe. Informațiile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba, dar și pentru a putea face, în urma analizelor, recomandări de fertilizare și amendare cât mai relevante.

Tina CONDREA-ZĂPODEANU