* Lăstarii „la borcan“ cresc repede, fiind rezistenți la boli * Înmulțirea se face la arbuști fructiferi, flori și legume
Înmulțirea in vitro a plantelor are toate șansele să devină tehnologia viitorului în agricultură, întrucât conduce la obținerea unui număr foarte mare de plante sănătoase, care cresc mult mai repede. Această tehnică este implementată și perfecționată de specialiștii Stațiunii de Cercetare Horticolă din Cluj, unde înmulțirea in vitro se face de la arbuști fructiferi până la flori sau legume.
Prețul plantelor obținute prin înmulțirea in vitro este mult mai mic decât al celor din magazinele de specialitate, iar plantele și lăstarii crescuți „la borcan“ sunt mult mai rezistenți la boli și cresc mai repede decât cei obținuți prin metode de înmulțire convenționale.
Acest tip de înmulțire s-a realizat cu succes la arbuști fructiferi: aronia, merișor sau afin canadian, zmeur, mur, cătină, lonicera; pomi fructiferi: portaltoi de cireș, piersic, prun; specii floricole: liliac, trandafir.
*Culturi în recipiente de sticlă sau material plastic
Micropropagarea sau înmulțirea in vitro reprezintă metoda de înmulțire a plantelor prin utilizarea culturilor de celule in vitro, țesuturi și organe vegetale. Într-un singur an, prin multiplicări în cicluri succesive, se pot obține peste un milion de plante, ceea ce înseamnă un potențial de producție imens.
Înmulțirea in vitro se realizează în condiții sterile, controlate artificial, în recipiente din sticlă sau material plastic închise etanș, pe medii care conțin apă și toți nutrienții necesari creșterii plantei. Înmulțirea are trei etape: inițierea culturii in vitro, fază în care fragmente de plante din câmp sunt sterilizate și introduse în vitro, multiplicarea și în final aclimatizarea, când plantele se scot din vitro și are loc adaptarea lor la condițiile din sere și câmp.
Micropropagarea este o metodă de înmulțire incomparabil mai eficientă decât metodele convenționale de înmulțire.
*Avantaje și dezavantaje
Principalul avantaj al micropropagării îl reprezintă rata de multiplicare imensă, apoi faptul că este independentă de sezon, deoarece se realizează în condiții controlate de lumină și temperatură, în camere de creștere climatizate, iar plantele se află într-un proces de creștere și multiplicare activă indiferent de anotimp, fără să existe timpi morți în procesul de producție.
Sortimentul de soiuri sau specii de plante care se înmulțesc poate fi schimbat mult mai repede utilizând această metodă. În plus, înmulțirea in vitro permite obținerea plantelor pe rădăcini proprii, înlăturând altoirea cu toate dezavantajele pe care le are, mai ales cel legat de transmiterea bolilor. Materialul produs in vitro poate fi conservat prin diferite metode și folosit în momentul în care este nevoie și se realizează importante economii de teren, spațiu, energie și combustibil.
Materialul săditor sub formă de culturi in vitro poate fi transportat și distribuit cu ușurință atât în țară cât și peste hotare.
Dezavantajele acestei metode de înmulțire sunt mult mai mici în comparație cu avantajele sale și țin în special de costurile inițiale pentru realizarea unei unități de micropropagare și de faptul că micropropagarea este eficientă economic doar la obținerea unor zeci de mii, sute de mii sau milioane de plante, nu pentru producerea de zeci, sute sau mii de plante anual.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU