*Interviu cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe
Scriitorul Adrian Alui Gheorghe, laureat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul „Laika“, pregătește pentru anul 2016 noi apariții, despre care autorul, în nota sa obișnuită, nu dorește să vorbească.
Cel mai important scriitor nemțean contemporan și printre cei mai importanți din România, a fost și operator chimist, miner, profesor. „Am supraviețuit în toate aceste perioade“, spunea scriitorul, într-un interviu acordat la sfârșitul anului 2015. „Nu au fost vremuri prea fericite, dar dacă am avut o pârghie culturală pentru a disloca inerțiile și inepțiile lumii din jur asta a fost marea șansă“.
„Cultura română e mai bună decât poporul român“
„De la Cantemir încoace, dacă ne aplecăm pe paginile autorilor români, dacă întârziem în sala de concerte sau dacă ne pierdem între simbolurile artei plastice, descoperim că avem valori care ne onorează în lume, în orice context. Din păcate, societatea românească în partea ei practică nu reușește să se conecteze decisiv la civilizația Europei, improvizația sufocă orice pornire, toată lumea se face că muncește, mai nimeni nu își asumă lucruri decisive. Trebuie să fim conștienți că acum, în contextul acesta al globalizării și al participării noastre la construcția unei Europe unite, ne vom impune și vom rămâne ca nație în măsura în care ne vom impune cultura, în măsura în care ne vom respecta cultura. Din păcate, instituțiile care trebuie să gestioneze perspectiva noastră culturală, Ministerul Culturii, ICR-ul, altele, nu par să fie decât niște instituții greoaie, fără nici un program, loc în care generații de funcționari își așteaptă fără niciun crampe al conștiinței pensia. Nu ne mai trebuie o generație de sacrificiu – am avut destule –, ne trebuie o generație care să vadă în calitatea de român o șansă și nu o povară“.
– Ce părere aveți despre literatura noastră religioasă care se scrie azi?
– Sunt derutat de mulțimea cărților de pe rafturile librăriilor din mănăstiri, de la „pangar“, nu toate sunt cărți de folos. În noianul acesta se pot strecura multe cărți derutante, false, e o competiție a autorlâcului, uneori mai agresivă decât în lumea „civilă“. Sunt autori de compilații care adună texte de peste tot prin metoda „copy-paste“, pun în mișcare cărți cu titluri pompoase, atrăgătoare, care îl păcălesc pe bietul creștin. Cred că e vorba și de bani la mijloc, nu controlează nimeni ce se tipărește, ce se oferă la vânzare, ce este scris în cărți cu titluri care dau iluzia mântuirii, a descoperirii „căii adevărate“.
– Cum ați ajuns un om credincios?
– Probabil că e o vocație a familiei, ne-am născut credincioși. Nici nu se putea altfel, am copilărit între mănăstiri, de la Agapia la Neamț, de la Sihla la Văratec, de la Pocrov la Secu sau Sihăstria. În fiecare duminică o luam în altă direcție, atunci când nu eram la liturghia de la biserica din sat. Penitența din copilărie, prin conectare la regulile bisericii, face mai mult pentru educație decât o mulțime de ani de școală. Apoi am cunoscut câțiva duhovnici rari, de la Ioanichie Bălan la Iustin Pârvu, de la Cleopa Ilie la Teofil Lefter sau mai încoace, Melchisedec Velnic, părintele Elefterie de la Cărbuna, Vichentie de la Secu, toți adevărați „bătrâni îmbunătățiți“, iar întâlnirile cu ei nu puteau rămâne fără urmări. Nu știu dacă sunt un credincios model, dar măcar mă străduiesc.
– Mediul online (facebook, blogguri, site-uri) are vreo influență asupra felului în care scrieți?
– Nu mă influențează decisiv, dar nu îmi sunt indiferente. Mă informez de pe internet, citesc texte literare de pe anumite bloguri, am adresă de facebook, comunic cu multă lume, ne informăm reciproc. Consider că internetul, calculatorul, plus această civilizație a comunicării imediate vor modifica „paradigma umană“, vor produce o revoluție de substanță în evoluția individului și a omenirii.
– La ce lucrați acum?
– Un roman nou, o carte de versuri nouă, o carte de eseuri. În general nu vorbesc despre textele sau cărțile la care lucrez, nu e o superstiție, e din spirit de precauție, să nu le banalizez.
Mariana OLTEAN TUDOSE
