Pentru fermierii nemțeni, mai cu seamă cei din zona montană, fânul este la fel de important ca și grâul. Mai ales că secerișul și cositul sunt lucrări care se suprapun. În timp ce combinele intră în lanurile de grâu, în zona montană satele se „depopulează“, întrucât lumea pleacă la cosit, sus pe munte, unde muntenii își au „căsuțele“ de vară.
La nivelul județului Neamț, suprafață totală de pășune este de 110.000 hectare, din care 68.000 pășune și 42.000 ha de fânețe.
În vechime era un adevărat ritual al cositului, respectat din generație în generați. Niciodată nu se începea cositul într-o zi de marți, ci de luni sau în alte zile, ca să fie lucru cu spor. Întotdeauna cei ai casei se înțelegeau din ce hotar să înceapă lucrul. Așa că dimineața, la răsăritul soarelui, cosașul era deja în brazdă.
*Epoca optimă pentru cosit
Valoarea nutritivă a fânului depinde de compoziția floristică a pajiștii, epoca de recoltare și metodele de preparare și de păstrare. Fânul de calitate bună conține în medie 6-8% proteină brută digestibilă, iar fânul de calitate slabă conține doar jumătate din acești nutrienți.
Epoca optimă de recoltare a fânețelor este cuprinsă între faza de înspicare și cea de înflorire a gramineelor dominante. Dar și de la îmbobocire până la înflorirea leguminoaselor. În acest interval, se obține cantitatea maximă de substanțe nutritive digestibile la unitatea de suprafață, situație care nu corespunde întocmai cu producția maximă de furaj de pe pajiști. În necunoștință de cauză, la noi, fânețele se recoltează cu întârziere, pierzând foarte mult din calitatea furajului.
Recoltarea târzie a fânețelor mai are și alte neajunsuri legate de ajungerea la maturitate a unor semințe de buruieni, care invadează apoi pajiștea.
Există și excepții, când odată la 3-4 ani, prin rotație, se recomandă ca fânețele, în care domină plante cu valoare furajeră bună, să fie recoltate după ajungerea la maturitate a semințelor, care, prin autoînsămânțare, reînnoiesc și îndesesc covorul ierbos. Pentru următoarele recolte, prin cosire se respectă în linii mari durata de 5-6 săptămâni de la prima coasă, în funcție și de precipitațiile atmosferice.
Înălțimea optimă de cosire de la sol este de 4-5 cm și nu mai jos, pentru a păstra o parte din frunzele și lăstarii bazali, care reiau mai rapid creșterea plantelor și asigură o a doua recolta mai bună.
Frecvența recoltărilor pentru fân este mult diferita. De regula, sunt 2-4 recolte pe an, în funcție de zona și categoria de pajiște (naturală sau semănată) și gradul de intensivizare.
*Pregătirea și depozitarea fânului
După cosit, umiditatea masei verzi trebuie să scadă la 16% pentru fânul din pajiștile semănate și 17% pentru cel de pe pajiștile naturale. Uscarea se face în așa fel încât să se afecteze cât mai puțin pierderile cantitative și calitative ale producției de furaj. Uscarea se poate face pe prepeleci, capre, garduri sau cu aer rece și cald.
Dacă fânul are umiditate mai mare decât cea de păstrare, depozitarea se face în amestec cu sare (5 kg/tona de fân) sau cu paie, în straturi alternative de 10-20 cm paie și 50-60 cm fân. La depozitarea baloturilor cu umiditate mai mare, se asigură canale pentru circulația aerului în interior.
Fânul se depozitează în aer liber, în șire și stoguri, precum și în adăposturi speciale. Șirele și stogurile se amplasează pe terenuri ridicate, uscate, pe care se așază un strat de paie sau un postament de lemn pentru a preveni deprecierea fânului în contact cu solul. Șirele se orientează paralel cu direcția vanturilor dominante.
Stogurile, șirele și fânarele, amplasate cât mai aproape de fermele de animale, se împrejmuiesc și se iau toate măsurile de prevenire și stingere a incendiilor, instalarea paratrăsnetelor, precum și alte măsuri cu caracter general de protecție.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU